SOCIETATEA  CIVILA

INTRODUCERE

    Cei care cred ca imbinarea dintre un sistem politic bazat pe alegeri libere şi un sistem economic bazat pe o economie de piata reprezintă culmea organizarii societatii umane se insala profund, marturie putīnd sta chiar experienta romaneasca din ultimii zece ani. Ei nu iau īn consideratie faptul ca atīt democratia cīt şi economia de piata se construiesc şi apoi se modifica permanent īn conformitate cu necesitatile īn continua schimbare ale societatii, īn aşa fel īncīt imbunatatirile care li se aduc sa se reflecte īntr-o calitate crescută a vietii oamenilor.

    Activitatea de reglare fina a mecanismelor care se afla la baza organizarii şi functionarii societatii umane este de obicei lasata īn seama politicienilor şi afaceristilor. Acestia sīnt cei care iau deciziile cu privire la administrarea societatii şi ei sīnt īn general alesi de populatie pentru a desfasura aceasta activitate. Deşi numai politicienii sīnt alesi īn cadrul formal al unor alegeri care au loc la intervale regulate de timp se poate spune ca şi afaceristii care conduc companii importante sīnt alesi de populatie, care "voteaza"(cumpara) masiv produsele companiilor respective. Atit politicienii cīt şi afaceristii au interesul sa ramina cīt mai mult timp īn posturi de conducere importante şi īn acest scop ei trebuie sa-şi indeplineasca "contractul" cu populatia care īi susţine, furnizind o administrare politica şi economica de calitate a societatii.

    Chiar şi īn tarile īn care democratia şi economia de piata sīnt instaurate de cel puţin cīteva decenii s-a observat ca de multe ori politicienii şi afaceristii nu se ghideaza īn deciziile pe care le iau după interesele populatiei pe care o servesc ci au tendinta de a pune īnaintea acestora interesele partidelor sau companiilor din care fac parte şi uneori chiar interesele personale. Acest comportament, care īşi are radacinile īn partea mai intunecata a naturii umane profunde duce la disfunctionalitati ale societatii care se manifesta īn principal prin scăderea nivelului de trai al populatiei. Reactia acesteia īn aceasta situaţie este reprezentata de schimbarea conducatorilor, votind candidatii opozitiei īn alegeri īn cazul politicienilor şi "votind" (cumparind) produsele concurentei īn cazul afaceristilor. Totusi, schimbarea conducatorilor poate fi un proces foarte lent. Un guvern incompetent nu poate fi schimbat prin vot decīt după terminarea ciclului electoral de patru ani iar o companie condusa de nişte afaceristi verosi nu poate fi dusa la faliment prin boicotarea produselor sale īn situaţia īn care se afla īntr-o poziţie de monopol pe o anumită piata.

    Exista mai multe metode de corectare rapidă a disfunctionalitatilor apărute ca urmare a unei proaste administrari a societatii. Ele se pot imparti īn metode violente şi metode non-violente. Metodele violente (revolutii, lovituri de stat, distrugerea bunurilor unei companii) dau rezultate rapide producind schimbarea conducatorilor sau a politicilor īn vigoare. Īn societatea moderna ele nu sīnt īnsă acceptate deoarece exista posibilitatea ca ele sa destabilizeze şi mai mult societatea, īn cazuri extreme ajungindu-se la anarhie şi conflicte armate īntre factiuni rivale sau la mari pagube materiale. Metodele pasnice (non-violente) de reactie a populatiei la politici administrative sau economice care vin īn contradictie cu interesele sale sīnt īnsă acceptate şi chiar incurajate. Aceste metode (manifestatii, campanii de presa, manifestari pasnice de nesupunere civila) au avut rezultate bune, exemple fiind campania de obtinere de drepturi egale cu populatia alba majoritara de către afro-americanii din SUA īn anii 1960 sau campania pentru incetarea participarii armate a SUA īn razboiul din Vietnam.

    Principalul impediment care sta īn calea folosirii mai frecvente a metodelor non-violente de semnalare ca populatia nu este de acord cu anumite politici consta īn faptul ca organizarea unor actiuni de anvergura (manifestatii, campanii de nesupunere civila) este un proces laborios şi care poate scapa de sub control. Actiunile care implica mari mase de oameni au tendinta (spontana sau provocata deliberat) de a degenera īn violenta. De aceea organizarea şi mentinerea caracterului non-violent al unor actiuni cu tenta civica trebuie gestionate de nişte structuri care sa fie capabile sa puna accentul pe exprimarea mesajului actiunii respective, urmind ca masurile care trebuie luate pentru a schimba sau abandona politicile cu care populatia nu este de acord sa fie luate de structurile de conducere ale statului. Acestea din urma pot īnsă sa nu ia īn seama mesajul de protest sau pot amina pe timp nedeterminat punerea īn practica a unor masuri care sa fie īn concordanta cu revendicarile populatiei. Se impune astfel aparitia unor structuri paralele cu cele ale statului, structuri care sa urmareasca modul de solutionare a revendicarilor şi care sa mentina o presiune constanta asupra factorilor de decizie.

    Structurile de care este vorba mai sus sīnt īn fapt organizatiile non-guvernamentale care alcatuiesc īn totalitatea lor Societatea Civila. Rolul Societatii Civile este de a conlucra cu structurile implicate īn administrarea societatii umane pentru a gasi īmpreună cu acestea calea ideala pentru imbunatatirea continua a calitatii vietii. Societatea Civila trebuie sa fie capabila sa ia atitudine īntr-un spectru larg de probleme, cum ar fi aspecte legate de guvernarea unei tari, de relatii internationale cu alte tari, dar şi aspecte legate de dezvoltarea economica sau de protejarea mediului inconjurator. Pentru a-şi desfasura eficient activitatea,Societatea Civila trebuie sa inteleaga problemele carora doreşte sa le gaseasca o rezolvare conforma cu interesele majoritatii populatiei. Ca urmare,Societatea Civila trebuie sa fie constituita dintr-un număr cīt mai mare de organizatii "specializate" īn cīt mai multe domenii care privesc organizarea şi administrarea societatii umane. Aceste organizatii "specializate" trebuie sa fie la curent cu politicile existente şi cele preconizate pentru domeniile lor de activitate īn aşa fel īncīt sa supravegheze continuu modul īn care politicienii sau afaceristii respecta interesele majoritatii populatiei īn domeniile respective.

    O definitie ştiinţifică a Societatii Civile este cea data de Sergiu Tamas īn cartea "Dictionar Politic-Institutiile democratiei şi cultura civica" apărută la Editura Academiei Romane īn 1993. Īn viziunea lui Sergiu Tamas:

    "Formarea Societatea Civile este rezultatul unei miscari spontane şi creatoare a cetatenilor care instituie īn mod benevol diverse forme de asociere politica, economica, culturala. Īn cadrul Societatii Civile cetatenii intra īntr-o tesatura de raporturi sociale, participind benevol la activitatea unei multiplicitati de asociatii, organizatii, cluburi, īn vederea promovarii unei diversitati de obiective şi interese.

    Organizatiile Societatii Civile sīnt, īntr-un anumit sens, autonome, īn raport cu statul, reprezentind o multitudine de centre de putere, un sistem al puterilor nonstatale. Aceste forme de asociere (independente de asociatiile permanente create prin lege cum sīnt comunele, orasele, etc.) realizate pe plan national sau local, avind obiective politice, profesionale, culturale, religioase, morale, reprezintă nu numai un cadru de manifestare a drepturilor indivizilor, a minoritatilor, ci şi o contrapondere īn raport cu forta statului sau diversele combinatii de interese ale institutiilor politice oficiale (societatea politica).

    Datorita specificului sau, Societatea Civila intareste legitimitatea democratiei, multiplica mijloacele de expresie a intereselor, intareste constiinta şi increderea cetatenilor īn puterea lor, permite recrutarea şi formarea de noi lideri. Intr-un anumit sens, Societatea Civila pare a se susţine pe sine īnsăşi şi a nu avea nevoie de stat. Īn realitate, numeroase fenomene nedorite īn societate (Mafia,etc.) impun existenta statului. Societatea politica intruchipata de stat apare īn ipostaza de reprezentant al Societatii Civile, īn calitate de mandatar al "contractului social". Atit Societatea Civila cīt şi statul au fiecare ratiunea lor de a fi şi propria realitate autonoma, ceea ce nu exclude existenta interactiunilor.

    Persoanele active īn cadrul Societatii Civile, īn calitate de patroni, muncitori din sindicate, specialisti, artisti grupati īn asociatii profesionale etc., pot fi regasite ca agenti ai societatii politice, indeplinind functii politice. Alte persoane ramin, īnsă, doar agenti ai Societatii Civile."

 

SOCIETATEA  CIVILA  IN  LUMEA  REALA

    Societatea Civila are īn momentul de fata un rol minor īn influentarea deciziilor politice şi economice care se iau īn tarile dezvoltate, datorita faptului ca īn ultimii cinci ani a avut loc o crestere economica importanta iar populatia acestor tari este multumita de actuala stare de lucruri. Totusi,organizatiile Societatii Civile se implica īn dezbateri publice care iau īn discuţie probleme ca politica de imigratie, dreptul de posesiune a unor arme de foc (īn SUA), masurile de protectie a categoriilor de populatie defavorizate şi a minoritatilor etnice, etc. Aceste probleme nu necesita īnsă soluţii urgente şi deci īn tarile dezvoltate Societatea Civila se limiteaza la dezbaterea unor aspecte legate mai mult de starea "morala" a societatilor din tarile respective.

    Īn tarile īn care exista dictaturi militare sau īn tarile conduse de partide unice nu poate fi vorba de nici o influenta a organizatiilor Societatii Civile (īn masura īn care au dreptul sa existe) asupra activitatii şi deciziilor luate de politicieni sau afaceristi.

    Rolul Societatii Civile este īnsă foarte important īn tarile care au adoptat sistemul de guvernare democratic şi economia de piata de putina vreme, tari īn care exista pericolul instaurarii unei societati administrate de politicieni corupti şi incompetenti şi īn care sistemul economic sa se apropie de "capitalismul salbatic". Īn aceste tari este extrem de importanta influenta organizatiilor Societatii Civile asupra politicienilor şi afaceristilor pentru ca populatia sa nu sufere de pe urma deciziilor incompetente sau interesate ale politicienilor sau de pe urma abuzurilor marilor corporatii economice sau a institutiilor financiare.

    La mai bine de zece ani de la instaurarea unui sistem democratic de guvernare īn Rumīnia se poate spune fără a gresi ca democratia nu şi-a intrat pe deplin īn drepturi. Deciziile politice şi economice majore sīnt luate fără asentimentul populatiei, fiind uneori īn contradictie flagranta cu interesele acesteia şi cu promisiunile făcute īn campania electorala de către partidele aflate la guvernare. Deşi aceasta modalitate de luare a deciziilor este o caracteristica a guvernarilor totalitare iata ca este posibil ca ea sa supravietuiasca şi īn conditiile īn care conducerea politica a tarii este desemnata prin alegeri libere. Vina pentru comportamentul politicienilor şi al afaceristilor romani se datorează īntr-o oarecare masura şi absentei unei Societati Civile bine structurate.

    Īn fapt, evoluţia dezastruoasa a societatii şi economiei rumīneşti de după 1989 a fost insotita de o evolutie la fel de dezastruoasa a Societatii Civile, īn special după 1996. Dupa alegerile din 1996 se parea ca organizatiile Societatii Civile,care avusesera parte de o relatie extrem de tensionata cu guvernantii de pīnă atunci, vor avea posibilitatea īn sfirsit sa se implice īn luarea deciziilor politice şi economice care sa redreseze societatea romaneasca. Lucrurile au stat īnsă exact pe dos. Deşi Emil Constantinescu a pornit de la postura de membru al unei organizatii neguvernamentale parte a Societatii Civile, Solidaritatea Universitara, pentru ca apoi sa candideze la presedintie din partea unui partid politic, evoluţia lui, culminind la sfirsitul anului 1999 cu incalcarea Constitutiei, nu a făcut decīt sa puna īn lumina īncă o data falimentul Societatii Civile rumīneşti.

    Deşi dezvoltarea Societatii Civile a fost trimbitata īn campania electorala din 1996 ca o necesitate pentru instituirea unui sistem democratic puternic īn Rumīnia, actuala guvernare nu a acordat nici un sprijin dezvoltarii sanatoase a germenilor Societatii Civile deja existenti. Ajutorul oferit īn 1996 de organizatiile nonguvernamentale reprezentante ale Societatii Civile pentru politicile prezentate īn programele de guvernare şi reforma ale partidelor aflate acum īn coalitia de guvernamint a fost uitat cu desavirsire. Notiunea de "Reforma Morala" atīt de draga organizatiilor civice şi partidelor din opozitie pīnă īn 1996 a devenit o alta promisiune neindeplinita, sacrificata pe altarul infratirii dintre politicienii şi afaceristii aliati actualei guvernari cu corupti sau escroci mai vechi sau mai noi īn scopul cistigarii de foloase materiale.

    Evolutia Societatii Civile rumīneşti nu poate fi imputata īnsă doar politicienilor, principalii vinovati sīnt cei care s-au aflat şi se afla īn fruntea organizatiilor care se prezintă ca reprezentante ale Societatii Civile. Liderii organizatiilor nonguvernamentale s-au compromis iremediabil prin tacerea suspecta īn fata abuzurilor patronate de cei pe care i-au ajutat sa ajunga la putere. Tacerea lor a fost probabil cumparata cu functii bine remunerate pentru ei şi rudele lor. Astfel a fost desavirsita şi o ultima lovitura data societatii rumīneşti,aflata īncă īn convalescenta după o jumătate de secol de regim totalitar. Nu este o noutate ca romanii nu mai au de mult incredere īn parlament sau īn institutia prezidentiala (presedinte şi consilierii acestuia). Ceea ce este cu totul inedit este faptul ca au ajuns sa nu mai aibă incredere nici īn organizatiile civice, vazind ca acestea au ajuns sa se comporte la fel ca partidele politice. Reprezentantele Societatii Civile īşi trec īn statute tot felul de cauze nobile pentru care se fac ca lupta, principala lor preocupare fiind īnsă obtinerea de foloase materiale prin scutiri de taxe, gasirea de slujbe cīt mai banoase pentru liderii lor şi activitatea (desfasurata prin intermediul mass-media) de amagire a populatiei cu discursuri care au ca subiect faptul ca lucrurile nu stau atīt de rau pe cīt se pare şi ca nu este nici un motiv ca la următoarele alegeri populatia sa nu voteze iarasi cu guvernantii aflati īn funcţie.

    Dacă se poate da un singur exemplu pentru a se intelege decadenta Societatii Civile rumīneşti se poate lua exemplul Aliantei Civice, cea mai mediatizata organizatie a Societatii Civile rumīneşti din ultimii zece ani. Dupa ce a fost extrem de vehementa īn semnalarea abuzurilor şi neimplinirilor guvernarii de pīnă īn 1996, Alianta Civica a inchis ochii la abuzurile, incalcarea promisiunilor electorale şi mai ales la distrugerea economiei rumīneşti, lucruri extrem de grave care au caracterizat şi guvernarea Conventiei Democratice din Rumīnia (CDR). Evolutia sinuoasa şi duplicitara a acestei organizatii (care pretinde ca prezintă punctul de vedere al Societatii Civile īn procesul de luare a deciziilor cu caracter politic) este asemănătoare pīnă la identificare cu evoluţia Partidului Democrat, campionul oportunismului politic din Rumīnia ultimilor ani. Dar PD are scuza ca este un partid politic iar interesele membrilor sai şi a clientelei sale politice impun uneori luarea unor decizii care vin īn contradictie cu promisiunile electorale. Un astfel de comportament nu poate fi tolerat īn cazul Aliantei Civice, o organizatie care pretinde ca vorbeste īn numele intregii Societatii Civile rumīneşti şi nu numai īn numele membrilor sai.

    Renasterea Romaniei va putea avea loc doar īn situaţia īn care partidele politice actuale vor dispare de pe scena politica īmpreună cu personajele incompetente şi corupte care le conduc. Dar odata cu acestea trebuie sa dispara şi actualele organizatii care se zic reprezentante ale Societatii Civile şi care s-au dovedit īn cele din urma a fi doar nişte apendice insarcinate cu propaganda īn favoarea unor partide politice. Pe locul lasat liber trebuie sa apara o retea de organizatii care sa īşi ia īn serios rolul de supraveghetoare a modului īn care se iau deciziile politice şi economice care influenteaza viaţa a milioane de romani, deja ajunsi la limita suportabilitatii după aproape 60 de ani de experimente asupra lor.

 

SOCIETATEA  CIVILA  IN  LUMEA  VIRTUALA

    Internetul a capatat deja aspectul unui fenomen social şi economic destabilizator pentru o societate umana care va trebui sa se schimbe pentru a putea face fata cu bine provocarilor tehnologiei contemporane. Reactia guvernantilor din diferite colturi ale lumii cu privire la "Revolutia Internetului" este diferită. Īn timp ce īn SUA s-a votat īn Camera Reprezentantilor prelungirea moratoriului asupra impunerii de taxe pentru tranzactiile comerciale efectuate prin Internet pīnă īn 2006, īn Arabia Saudita sau China accesul la Internet este cenzurat īn diverse feluri pentru a lasa sa treaca doar informaţiile care nu critica regimurile politice respective.

    Īn Rumīnia, politicienii au socotit ca populatia nu trebuie sa scape din bratele mass-mediei clasice, pe care o pot controla prin cumparare directă de către afaceristii apropiati de partide sau oferirea de contracte publicitare avantajoase. Aceasta oferă doar o imagine partiala (īn funcţie de cine este proprietarul postului TV sau al ziarului respectiv şi de cine, CDR sau PDSR, este acesta mai apropiat) a dezastrului rezultat īn urma a 4 ani de guvernare CDR şi 6 ani de guvernare PDSR. Pentru a mentine pentru īncă un ciclu electoral legarea poporului roman de mass-media clasica politicienii romani au vindut RomTelecom pe cīţiva dolari (şi cīteva milioane de dolari comision, impartiti probabil de cumparatorul RT fără a tine cont de culoarea politica) transformind aceasta companie dintr-un monopol de stat intr-unul privat. Astfel, din cauza costurilor mari de folosire a Internetului, romanii sīnt dependenti īn continuare de informaţiile pe care le oferă televiziunile, radiourile şi ziarele care au afinitati cu actuala, fosta guvernare şi viitoarea guvernare. Cit despre comertul electronic şi influenta pe care acesta incepe sa o aibă asupra economiei mondiale, probabil ca politicienii romani īşi inchipuie ca acesta este reprezentat de vinderea "la pretul unei convorbiri telefonice" de produse de calitate slaba dar laudate bombastic īn reclamele abundente şi de prost gust de la TV.

    Internetul este un tarim al libertatii de expresie şi (pe moment) al scutirii de taxe pentru produsele cumparate "on-line" (īn SUA şi alte tari unde comertul on-line are o pondere de cel puţin cīteva procente din totalul tranzactiilor comerciale). Lipsa reglementarilor nu va mai dura prea mult şi exista posibilitatea ca Internetul sa devina la fel de puţin sinonim cu libertatea totala pe cīt sīnt societatile umane existente acum pe Pamint.

    Abuzurile legate de folosirea de informaţii obţinute despre internauti sīnt un lucru obişnuit azi(un exemplu este folosirea neautorizata īn scopuri comerciale a datelor personale ale internautilor colectate de companiile de publicitate on-line) şi vor atinge o amploare fără precedent peste cīţiva ani. Supravegherea cetatenilor şi intocmirea de fise de către serviciile de spionaj asupra preferintelor sau conceptiilor politice de care se simte apropiat fiecare cetatean "interesant" (termen a cărui definitie o detin serviciile de spionaj īn chestiune) sau nu pentru aşa-zisa securitate nationala,fise bazate pe site-urile Web vizitate nu sīnt supozitii bazate pe carti de science-fiction ci realitati contemporane. Pe de alta parte supravegherea persoanelor cu adevărat periculoase cum sīnt teroristii,criminalii de razboi, traficantii de droguri, escrocii sau pedofilii este indreptatita şi va fi ceva mai uşoară cu ajutorul Internetului, īn masura īn care categoriile de persoane prezentate mai sus vor fi īntr-adevăr atīt de naive īncīt sa folosească Internetul fără a-şi lua multiple precautii pentru a nu fi descoperiti şi localizati.

    A lasa stabilirea deciziilor care vor trebui luate īn privinta reglementarii Internetului īn seama politicienilor şi afaceristilor ar fi o greseala similara cu aceea deja īn vigoare a incredintarii administrarii exclusive de către aceştia a societatii umane. Adevaratele organizatii ale Societatii Civile īi atentioneaza pe politicieni şi afaceristi ori de cīte ori sīnt pe punctul de a lua decizii care vin īn contradictie cu interesele majoritatii populatiei. Tot astfel trebuie sa functioneze o structura care sa analizeze deciziile care vor fi luate cu privire la spatiul virtual al Internetului. O asemenea structura ar putea ea īnsăşi sa ajute la luarea acestor decizii prin propunerea de soluţii la problemele care vor fi ridicate de prezentă tot mai pregnanta a Internetului īn viaţa personala şi profesionala a oamenilor.

    Constituirea unei structuri care sa se ocupe de protectia drepturilor cetatenilor ("netateni" īn romana, "netizens" īn engleza) tarii virtuale numite Internet este o necesitate īn conditiile īn care Internetul a īnceput deja sa-şi depaseasca conditia de "biblioteca virtuala" şi tinde sa devina un spaţiu care dubleaza spatiul real, spaţiu īn care se poate comunica, se poate invata, se poate asista la spectacole de divertisment sau lua parte la jocuri "on-line", se pot face tranzactii comerciale sau se poate vota.

    Multe din fatetele activitatii umane, de la cele reprezentate de gindirea abstracta sau comunicare pīnă la cele legate de aspecte ludice sau de decizii privind soarta comunitatii pot avea loc prin intermediul Internetului. Nu trebuie pierdut īnsă din vedere faptul ca orice activitate umana poate fi indreptata către un scop sublim sau unul josnic. Astfel, poti folosi Internetul pentru a invata cum sa construiesti un automobil sau o bomba, poti sa desfasori o activitate comerciala corecta sau una frauduloasa, te poti destinde jucind un joc de strategie "on-line" sau poti fi pacalit ca ai cistigat la unul din nenumaratele cazinouri "on-line" fără a-ti vedea īnsă premiul niciodata. Alaturi de oportunitatile de dezvoltare a gindirii şi personalitatii umane oferite de bogatia de cunostinte de pe Internet şi de multitudinea de persoane interesante cu care poti intra īn contact, exista īnsă şi fata intunecata a Internetului, cea plina de primejdii şi populata cu personaje dubioase.

    Majoritatea internautilor romani sīnt īncepători, tot aşa cum majoritatea romanilor erau īncepători īn 1989 īn privinta intelegerii şi folosirii oportunitatilor oferite de un sistem democratic de administrare a societatii. Sub paravanul democratiei şi a economiei de piata a avut loc un sir nesfirsit de abuzuri şi inselatorii, ceea ce a dus la un renume prost al democratiei,care a ajuns sa fie vazuta ca o jungla īn care supravietuiesc doar cei fără scrupule. Situaţia se poate repeta īn cazul Internetului, cu deosebirea ca Internetul nu dispune de nici un fel de legi pentru pedepsirea celor care se fac vinovati de abuzuri şi inselatorii iar granitele statale şi documentele de identitate nu exista, deci orice internaut poate fi escrocat de cineva care locuieste poate la celălalt capat al globului şi care īn plus foloseşte şi o identitate falsa.

    Infiintarea unei Societati Civile Virtuale va putea avea scopul de a-i ghida pe internauti către locurile cele mai interesante de vizitat, către activitatile care imbogatesc personalitatea şi experienta umana dar şi către magazinele de unde pot fi cumparate īn siguranta lucruri la un raport calitate-preţ imbatabil.

    Īn acelaşi timp Societatea Civila Virtuala va putea sa atraga atentia internautilor mai puţin experimentati asupra primejdiilor care-i pindesc la fiecare pas făcut pe acest tarim īncă neexplorat īn totalitate care este Internetul. Societatea Civila Virtuala va putea avea un cuvīnt greu de spus atunci cīnd se va īncerca reglementarea unor aspecte ale Internetului care vor prezentă potentialul invadarii intimitatii personale, a ingradirii libertatii de expresie, a libertatii de comunicare sau a libertatii de tranzactionare a unor bunuri.

    Īn sfirsit, Societatea Civila Virtuala va trebui sa militeze eficient pentru accesul egal la Internet al oamenilor din toate tarile lumii, acces care sa nu fie impiedicat de costuri exagerate sau de dispozitii abuzive ale unor administratii politice.

 

CONCLUZIE

    Constituirea unei Societati Civile Internationale,care sa poată avea un cuvīnt de spus atunci cīnd se intimpla abuzuri īn orice tara de pe glob este pe moment o utopie, datorita doctrinei de suveranitate a tarilor lumii şi a principiului de drept international de neamestec din exterior īn treburile interne ale unei tari. Exista totuşi organizatii ale Societatii Civile cum sīnt Crucea Rosie, Medici Fara Frontiere, Amnesty International sau Greenpeace care intervin şi iau atitudine indiferent de tara īn care au loc abuzuri, mobilizind opinia publica internationala şi facind presiuni asupra organismelor de decizie de la nivel international cum sīnt Organizatia Natiunilor Unite, Consiliul Europei, Organizatia Tarilor Africane, etc.

    Constituirea unei Societati Civile Virtuale cu ajutorul Internetului ar putea sa-i apropie pe oamenii din toate colturile lumii şi īn afara de o imbunatatire a comunicarii īntre oameni apartinind unor culturi diferite ar putea sa defineasca un set comun de masuri care sa permita cresterea calitatii vietii şi respectarea drepturilor omului oriunde pe glob. Acesta ar putea fi primul pas către constituirea unei Societati Civile Internationale care sa participe la administrarea mai eficienta a societatii umane globale, pentru ca violenta extrema care a caracterizat societatea condusa de politicieni şi afaceristi īn ultimul secol sa nu mai fie o caracteristica a vremurilor ce vor veni.

VATRĂ ] DISCUŢII ] LEGĂTURI ] MANUALE ] TRADUCERI ] DICŢIONAR ] ARTICOLE ] LIMBI ] RECENZII ] NOUTĂŢI ] CONTACT ]

Copyright © MUNTEALB. Toate drepturile rezervate. All rights reserved. Tous droits réservés.

Toate materialele de pe acest sit sīnt originale şi sīnt scrise de MunteAlb.

Reproducerea materialelor (integrală sau parţială) fără acordul autorului intră sub incidenţa Legii privind Dreptul de Autor.

 

Pe acest sit este folosit modul de scriere corect, logic, practic, naţional, nepropagandistic şi nelatinoman, cel cu ī din i şi sīnt.

 

Alegerea terminologiei folosite pe sit este explicată īn materialul Limba Rumīnă īn Epoca Informaticii.

 

Situl se găseşte la adresa :  http://muntealb.16mb.com/

Sit văzut optim cu opţiunea "Large Fonts" selectată īn Display Properties. Alternativ se poate face clic īn Internet Explorer pe meniul "View", se duce cursorul peste opţiunea "Text Size" şi apoi se face clic pe opţiunea "Larger" din meniul care apare. Culoarea textului şi a fundalului paginilor sitului poate fi modificată īn aşa fel īncīt să respecte aranjamentul coloristic din Windows Explorer, care este de obicei text negru pe fundal alb. Īn Internet Explorer se face clic pe meniul "Tools", apoi pe opţiunea "Internet Options". Īn fereastra care apare se face clic pe butonul "Accessibility" şi se bifează căsuţa "Ignore colors specified on Web pages", după care se apasă pe butonul "OK". Se procedează similar dacă este folosit un alt program de explorare a internetului. Pentru a se reveni ulterior la culorile originale se īnlătură bifarea.