COMENTARII

PĂRERI  DESPRE  SUBIECTE  ACTUALE

 

Negustori de Servicii Internet - 26 Mai 2005

    Aparitia primelor oferte de conectare prin ADSL şi noile oferte ale cablistilor semnaleaza faptul ca asistam īn sfirsit la aparitia unei noi etape īn evoluţia internetului rumīnesc, caracterizata prin viteza mare şi trafic nelimitat de date. Conectarea prin dial-up este īncă majoritara īn prezent şi lucrurile vor mai ramine astfel pentru īncă un an sau doi, apoi ea īşi va pierde din importanta pe masura ce internetul rapid şi nelimitat va deveni disponibil īn cīt mai multe zone ale tarii. Ţīrīitul binecunoscut care preceda conectarea prin dial-up va deveni deci o amintire tot mai indepartata, pe care internautii care au cunoscut-o vor dori sa o facă uitata cīt mai repede. Cafenelele de internet, odinioara nişte afaceri infloritoare, pulsīnd de viaţa, vor deveni treptat nişte clădiri fantomă, iar majoritatea īşi vor inchide portile, fostii vizitatori preferind atmosfera de intimitate şi confort din propriul camin pentru explorarea internetului, devenit acum nu numai rapid, ci mai ales convenabil din punct de vedere al costurilor implicate. Furnizorii de acces prin dial-up, care au reprezentat timp de ani buni singura posibilitate de conectare pentru internautii casnici, par sortiti sa impartaseasca aceeaşi soarta cu a cafenelelor de internet, din cauza neadaptarii lor la realitatile economice şi a incapacitatii de a evolua īn conformitate cu dorintele clientilor.

    Internetul şi-a făcut aparitia īn Rumīnia la jumatatea anilor '90 şi iniţial era disponibil doar la cafenelele de internet, localuri nou apărute, deschise zi şi noapte, īn care cafeaua era de fapt internetul, mult mai excitant şi mai energizant decīt binecunoscutul lichid negru folosit pentru mentinerea tonusului fizic şi psihic. Cafenelele erau ca nişte oaze urbane a căror menire era sa ofere celor "insetati" de informatica acces la spatiul virtual al internetului şi la lumea fantastica a jocurilor pe calculator. Dar tocmai aceasta activitate duala avea sa aduca cumva declinul cafenelelor, pentru ca experienta internetului şi cea a jocurilor sīnt diferite, clientii celor doua categorii neintelegindu-se prea bine unii cu alţii, deoarece concentarea necesara explorarii internetului nu este compatibilă cu entuziasmul uneori nestapinit al jucatorilor care traiesc intens experienta ludică la care participa. Internautii au fost primii care s-au retras din cafenele, pentru ca tocmai īşi facusera aparitia firmele care ofereau acces la internet prin dial-up pentru utilizatorii casnici.

    Aparitia dialupistilor a fost salutata cu entuziasm de posesorii de calculatoare, īnsă acest entuziasm a fost de foarte scurta durata, tinind doar pīnă la venirea primei note telefonice, care continea de obicei o suma neobisnuit de mare, semn ca explorarea internetului īn confortul propriei case urma sa ceara mari sacrificii financiare. Īn acele vremuri nu exista un tarif diferentiat pentru internet, aşa ca acesta costa exact la fel ca şi convorbirile locale prin voce, care după privatizarea RomTelecom (RT) devenisera foarte scumpe. Internautii erau astfel obligati sa folosească cel mai ieftin interval orar, adică acela de după ora 23.00, cīnd tariful era de zece ori mai mic decīt cel din timpul zilei. Acest tarif redus de noapte fost introdus īn 1999 şi a fost folosit intens de către managerii de marketing ai RT īn campaniile publicitare pentru a sublinia faptul ca internetul este foarte ieftin, gratie generozitatii acestei companii care "pune īntotdeauna pe primul plan oamenii". Evident ca era vorba de un cadou otrăvit oferit de RT, pentru ca īi obliga pe internauti sa-şi strice sanatatea stind la calculator īn loc sa doarma.

    Anii 2000-2003 au reprezentat perioada de glorie a dialupistilor, numărul de internauti care se conectau de acasa fiind īn crestere accelerata. Cererea crescută de acces la internet a făcut ca şi numărul furnizorilor sa creasca, chiar dacă multi dintre ei ofereau servicii de calitate īndoielnică. Evolutia preturilor īn perioada de īnceput a internetului a fost īn general descendenta şi a depins de numărul de internauti, de īnăsprirea concurentei, dar şi de tarifele RT. Prin anul 1998 o ora de internet costa 2 USD (exceptind tarifele telefonice), īnsă īn 1999 pretul se injumatatise deja. Pretul a ramas constant īn 2000, dar a scăzut din nou īn 2001, īn special pentru abonamentele lunare cu conectare pe timp nelimitat. La sfirsitul anului 2001 RT a introdus un tarif special pentru internet, care era un pic mai scăzut decīt cel pentru convorbiri telefonice locale, iar aceasta masura a dus la o crestere a numărului de internauti. Ca urmare dialupistii au putut sa mai scada un pic preturile īn anul 2002, lucru care a incetat īnsă īn 2003, pentru ca se atinsese deja pragul psihologic de 5 USD pentru un abonament lunar nelimitat, valoare sub care nu a mai scăzut de atunci. Un rol important īn scăderea preturilor īn toţi acesti ani a fost şi existenta serviciului de acces gratuit la internet, numit XNet Free, oferit de operatorul de telefonie mobila Connex pīnă īn anul 2004. Aceasta companie a folosit atractia tinerilor pentru internet īn scopul maririi numărului de clienti fideli, oferind un cont gratuit de dial-up pentru orice abonat la serviciul sau de telefonie mobila. Nu mai era deci nevoie de cumpararea de ore de la un furnizor specializat, rămīnīnd de platit doar orele petrecute online către RT. Aceasta gaselnita de marketing a avut un succes neasteptat, care īnsă s-a rasfrint negativ asupra calitatii serviciului. Accesul la internet prin XNet Free era īn general posibil doar īn timpul zilei, pentru ca īncepīnd cu orele serii şi īn special după ora 22.00, atunci cīnd tarifele RT erau ceva mai mici, conectarea era de multe ori imposibila.

    Furnizorii de acces la internet prin dial-up au mai avut de infruntat şi alte conditii nefavorabile, cum ar fi relatia lor cu RomTelecom, de a cărei retea de fire telefonice depindeau pentru a-şi pune la dispoziţie serviciile către clienti. RomTelecom nu le-a făcut deloc viaţa uşoară furnizorilor de internet, care īnsă au acceptat servili toate masurile tarifare izvorite din lacomia managerilor RT, inclusiv marirea importanta a tarifelor percepute de RT pentru liniile inchiriate, prin intermediul carora dialupistii īşi ofereau serviciul. Mai mult decīt atīt, la un moment dat RT s-a gindit ca ar fi bine sa īntre pe piata furnizorilor, pentru a le face concurenta directă şi a īncerca sa acapareze sumele pe care internautii le plateau acestora. Astfel a fost infiintata compania Artelecom, care se dorea sa devina īn scurt timp liderul īn domeniul furnizarii de internet prin dial-up, dar a cărei existenta scurta de cīţiva ani s-a sfirsit īn anul 2004, cīnd a fost "reabsorbita" de RT, mascindu-se astfel falimentul acestei initiative la fel de prost gestionate ca oricare alt proiect care a incaput pe miinile nepricepute ale managerilor RT. Totusi nu RT este cauza pentru care firmele de dial-up şi-au vazut diminuate profiturile şi s-au simtit pentru prima data amenintate cu disparitia, ci aparitia internetului prin cablu. Cele mai mari firme de televiziune prin cablu (RCS şi Astral) au īnceput īn anul 2000 sa-şi modernizeze retelele pentru a oferi şi acces la internet, proces care continua şi īn prezent. Toti internautii care au avut posibilitatea sa se aboneze la internetul prin cablu au făcut-o fără sa mai stea pe ginduri, pentru ca se oferea o viteza mai mare de conectare la un cost mult mai mic fata de dial-up, nemaifiind implicate tarifele RT. Un alt fenomen care a afectat mult profiturile furnizorilor prin dial-up a fost aparitia retelelor de cartier, construite de persoane particulare tocmai pentru a oferi acces ieftin la internet celor care locuiau īn zone unde internetul prin cablu nu era īncă disponibil. Īnsă de-abia anul 2005, prin inaugurarea primelor servicii de acces prin ADSL pentru utilizatorii casnici, a scos īn evidenta foarte clar declinul iremediabil al conectarii prin dial-up.

    Piata de internet prin dial-up nu va dispare, dar se va restringe din ce īn ce mai mult, pe masura ce internetul de mare viteza va patrunde īn cīt mai multe orase. Nici unul din vechii dialupisti nu da semne ca va putea supravietui īn noua conjunctura, practic toţi cei care au mai ramas urmind sa dispara īn cīţiva ani. Cel mai important FSI prin dial-up al perioadei de īnceput a internetului rumīnesc a fost PCNet şi este uimitor faptul ca managerii acestei companii au ales sa o vinda īn anul 2004 către RDS, deşi ar fi avut sanse sa devina un actor important pe piata ADSL-ului casnic. Alt furnizor important, Digicom, nu a abandonat lupta, īnsă oferta sa de ADSL, lăudabila ca intenţie, este dezamagitoare prin caracteristici şi preţ. Altii promit proiecte indraznete, precum iNES, care preconizeaza lansarea unui serviciu triplu internet-televiziune-telefon prin fibra optica, īnsă a cărui realizare este destul de problematica, date fiind costurile implicate pentru o acoperire rezonabila a unui oras. Cei mai multi dialupisti nu au mai făcut sa se vorbeasca despre ei şi este clar ca īn curind, odata cu lansarea ADSL-ului casnic de către īn RT, vor inchide portile pentru totdeauna, urmind sa-şi piarda şi clientii care le mai ramasesera.

    Situaţia īn care se gasesc acum dialupistii este foarte grea, īnsă nu trebuie trecut cu vederea faptul ca ei īnşişi au contribuit la ea, īn special prin lipsa de implicare īn favoarea dezvoltarii rapide a internetului rumīnesc. Ar fi fost bine dacă furnizorii prin dial-up şi-ar fi creat īncă de la sfirsitul anilor '90 o organizatie profesionala cu ajutorul căreia sa exercite presiuni asupra RT şi chiar a guvernului (statul detinea atunci majoritatea actiunilor la RT şi nu OTE, care controla RT doar printr-un artificiu din contractul de privatizare), pentru ca tarifele RT pentru accesul la internet sa fie scăzute semnificativ sau sa fie instituit un tarif forfetar lunar (suma fixa lunara, indiferent de timpul stat pe internet). Īn acest fel urmau sa se creeze conditiile pentru cresterea importanta a numărului de internauti şi odata cu ea urma sa se dezvolte şi piata de servicii bazate pe internet (cumparare de produse, rezervare de bilete, etc.). Bineinteles ca procedind astfel afacerile dialupistilor s-ar fi dezvoltat şi ele, din moment ce urma sa aibă loc o crestere importanta a numărului lor de clienti. Furnizorii de internet s-au mobilizat doar īn anul 2001 şi au creat ANISP (Asociatia Nationala a Internet Service Providerilor [sic!] din Rumīnia), īnsă activitatea acestei organizatii este redusă şi nu se poate lauda cu mari realizari. Instituirea unui tarif diferentiat pentru internet de către RT este considerata de mebrii ANISP ca o decizie importanta la care au contribuit şi ei, īnsă acest tarif special a ramas foarte mare şi deci scopul sau nu a fost atins.

    Teama patologica pe care furnizorii au avut-o fata de reactiile negative ale RT şi de eventualele consecinte īn plan financiar pentru afacerile lor, i-a determinat sa fie extrem de servili şi sa accepte fără crīcnire toate deciziile aberante ale conducerii acestei companii care nu a făcut decīt sa ţină pe loc internetul rumīnesc atita timp. Aceeasi atitudine mioritica este din păcate īn vigoare şi acum, poate pentru ca RT a ramas īn postura de cvasi-monopol pe piata telefoniei fixe. Avind contact direct cu internautii romani, dintre care marea majoritate erau indignati de politica tarifara a RT, furnizorii puteau, dacă şi-ar fi unit eforturile, sa lanseze sau sa sprijine o campanie pentru promovarea unor costuri rezonabile de conectare, īn aşa fel īncīt RT sa fie obligata sa instituie un tarif forfetar īncă din anul 2000, lucru de pe urma căruia ei ar fi avut cel mai mult de cistigat. Nu trebuie uitat ca dacă un astfel de tarif forfetar ar fi apărut, retelele de cartier probabil ca nici n-ar fi existat azi, iar furnizorii şi-ar fi pastrat clientii care au ales intrarea īn aceste retele. Īn loc de asta, dialupistii au lasat conducerea RT sa cumpere politicienii şi presa, pentru ca astfel sa-şi impuna nestingherita minciunile propagandistice, cum ca internetul rumīnesc este bine-mersi, se dezvolta īn parametrii optimi şi nu va mai dura mult pīnă ne vom trezi cu totii īntr-o societate complet informatizata.

    Fragmentarea pietei de dial-up este o alta cauza pentru care furnizorii par a fi acum condamnati la disparitie. Este uimitor cum nici una din aceste firme nu a avut curajul sa inceapa o politica de achizitii a competitorilor sai, aşa cum s-a intimplat pe piata cablului. Nici RCS şi nici Astral nu au pornit din start ca nişte megacompanii, ci ele şi-au consolidat puterea pe parcurs, prin achizitii succesive ale unor firme mai mici. Īnsă exemplul lor, deşi elocvent, nu a fost urmat de nici un dialupist, aşa ca nici unul nu a ajuns vreodata īn postura de AOL rumīnesc. Poate ca dacă s-ar fi intimplat asta am fi avut acum o companie puternica, gata sa le ţină piept atīt cablistilor cīt şi RT-ului. De pe urma lipsei de consolidare a pietei a avut de cistigat īn special RT, ai cărei manageri au fost multumiti ca pot trata cu o multitudine de firme mici, carora au putut sa le impuna conditii oricit de dezavantajoase. Pe de alta parte o companie mare, formata prin unirea dialupistilor, ar fi putut incheia contracte de colaborare cu parteneri din tara sau din strainatate pentru proiecte care sa duca la costuri mai mici pentru accesul la internet. Un astfel de proiect ar fi putut fi internetul de mare viteza prin reteaua electrică ("broadband over power lines"), eliminīndu-se sau diminuīndu-se īn acest fel dependenta furnizorilor de liniile telefonice ale RT.

    Cauza principala care a dus la starea actuala este īnsă faptul ca dialupistii nu s-au vazut niciodata īn postura de creatori şi promotori ai internetului, ci doar īn aceea de negustori ai lui. Ei nu s-au simtit niciodata ca facind parte alaturi de internauti şi de proprietarii de situri din proiectul de edificare a internetului rumīnesc şi acest lucru i-a costat foarte mult īn cele din urma. Tot ce şi-au dorit ei a fost sa vinda "ore de internet", nu le-a trecut deloc prin gind sa lupte pentru a promova o anumită conceptie de viaţa, care sa inglobeze īn ea ca o parte importanta experienta internetului. La fel ca nişte negustori nepriceputi ei au urmarit doar profitul pe termen scurt, evitind sa ia īn calcul ce le rezerva viitorul. Probabil ca şi la aceste firme cuvīntul cel mai greu pentru stabilirea prioritatilor de viitor l-a avut departamentul de marketing, īn defavoarea celui tehnic, iar profiturile realizate au luat drumul buzunarelor patronilor, īn loc sa fie folosite pentru dezvoltarea tehnologica a firmelor īn aşa fel īncīt ele sa fie pregatite cīt mai devreme pentru trecerea la ADSL. Resemnarea actuala īn postura de perdanţi a multor dialupisti nu este deci greu de īnţeles, tinind cont de faptul ca au fost īntotdeauna lipsiti de viziune şi de initiativa, complacindu-se īn a sta ascunsi īn umbra RT. Este īncă loc pentru vechii dialupisti pe piata internetului, īnsă doar dacă fac rapid tranzitia la ADSL şi reusesc sa aibă oferte competitive cu ale cablistilor şi mai bune decīt ale RT. Exista deja un precedent graitor īn acest sens, anume cazul Frantei unde toţi furnizorii de ADSL au īnceput prin a oferi servicii dial-up pe liniile telefonice ale France Telecom, dar s-au reorientat la timp şi acum piata franceza a internetului de mare viteza este dominata autoritar de ADSL, cablul fiind īntr-o mare pierdere de viteza. Poate ca unele lucruri care trebuiau făcute mai demult de furnizorii romani mai pot fi făcute şi acum. De exemplu fuzionarea īntre firmele care au mai ramas este īncă posibila, dacă exista vointa pentru acest lucru şi se intelege ca este ultima sansa de a supravietui pe o piata unde au sanse doar cei cu putere financiara mare şi cu dorinta de a propune permanent produse mai bune şi mai ieftine.

    Este de asteptat ca pe piata romaneasca sa apara şi furnizori noi, ale căror oferte sa fie axate din start pe ADSL, cu perspectiva de a oferi ulterior servicii complete, incluzind telefonie fixa şi televiziune. Greselile făcute īn trecut de dialupisti trebuie analizate şi evitate de aceştia. Dependenta de marketing pentru reusita afacerii trebuie sa scada, pentru ca īntr-o piata concurentiala marketingul, oricit de bun ar fi, nu poate aduce succesul unei firme dacă produsul ei este scump şi depasit tehnologic (pīnă şi RT şi-a dat seama ca nu poate rezista īn fata ofensivei cablului decīt dacă renunta la dial-up şi oferă ADSL). Internautii romani au devenit ostili trucurilor ieftine de marketing, cum sīnt denumirile īn limba engleza ale pachetelor de conectare, neincluderea TVA-ului īn preţ sau omisiunile flagrante ale unor elemente-cheie ale ofertelor. Īn postura lor de potentiali clienti ei prefera ca ofertele publicate pe siturile furnizorilor sa fie cīt mai clare, pentru ca sa nu mai fie obligati sa dea telefoane sau sa vina la sediul firmelor pentru a afla exact toate conditiile contractului.

    Intr-un climat economic caracterizat printr-o concurenta acerba este esenţială stabilirea de la īnceput a unei relatii de incredere īntre firma şi client, īn aşa fel īncīt ambele părţi sa fie convinse ca fac cea mai bună afacere posibila. Nu poate fi īnsă vorba de incredere atunci cīnd siturile firmelor nu conţin amanunte precise referitoare la oferte, ci sīnt pline doar de aprecieri laudative la adresa acestora ("cele mai mici preţuri", "cea mai bună viteza", etc.). Clientul este astfel solicitat sa facă un efort īn plus pentru ca sa afle toate aceste amanunte, lasind la o parte faptul ca se va gindi ca absenta amanuntelor este un paravan pentru mascarea unor conditii mai proaste decīt cele ale concurentei.

    O oferta de ADSL publicata pe situl unui furnizor serios ar trebui sa prezinte toate preturile cu TVA inclus şi sa contina :

  • tariful abonamentului lunar
  • tariful inchirierii modemului (eventual pretul său, īn caz ca trebuie cumparat)
  • costul instalarii
  • cuantumul lunar de trafic (dacă nu cumva se propune trafic nelimitat)
  • durata de timp de la incheierea contractului pīnă la instalarea propriu-zisa
  • durata minima a contractului
  • zona de acoperire precisa
  • calendar al extinderii ariei de acoperire

    Ceea ce trebuie sa constientizeze actualii sau viitorii furnizori de internet este faptul ca factorul principal īn luarea deciziei de alegere a unei oferte este pretul acesteia. Abia după aceea sīnt luate īn consideratie caracteristicile ofertei şi sīnt comparate cu cele existente īn ofertele concurente. Este recomandat ca ofertele sa se intinda pe o plaja mai mare de preţuri, pornind cu 10 EUR, care este fără īndoială suma pe care doresc sa o plateasca lunar majoritatea internautilor. Ramine la latitudinea furnizorilor sa stabileasca exact modul de diferentiere a ofertelor (viteze diferite, cuantum de trafic inclus, etc.), īnsă trebuie sa se ţină seama de faptul ca tot mai multi internauti doresc trafic nelimitat, chiar dacă pentru aceasta trebuie sa se multumeasca cu o viteza ceva mai redusă (īnsă nu mai mica de 128 kbps).

    Ofertele de conectare prin ADSL reprezintă atīt cheia indepartarii perspectivei falimentului pentru dialupisti, cīt şi sansa furnizorilor nou apăruţi de a se impune pe piata cu un produs foarte dorit de internautii romani. Ramine de vazut dacă de aceasta data furnizorii īşi vor depasi conditia de simpli negustori şi vor intelege ca prin punerea la dispoziţie a unor oferte bune la preţuri convenabile se pot transforma īn facilitatori ai comunicatiei şi a creativitatii internautilor romani.

VATRĂ ] DISCUŢII ] LEGĂTURI ] MANUALE ] TRADUCERI ] DICŢIONAR ] ARTICOLE ] LIMBI ] RECENZII ] NOUTĂŢI ] CONTACT ]

Copyright © MUNTEALB. Toate drepturile rezervate. All rights reserved. Tous droits réservés.

Toate materialele de pe acest sit sīnt originale şi sīnt scrise de MunteAlb.

Reproducerea materialelor (integrală sau parţială) fără acordul autorului intră sub incidenţa Legii privind Dreptul de Autor.

Alegerea terminologiei este explicată īn materialul Limba Rumīnă īn Epoca Informaticii.

Situl se gaseste la adresele : şi http://muntealb.bravehost.com

Sit văzut optim cu opţiunea "Large Fonts" selectată īn Display Properties. Alternativ se poate face clic īn Internet Explorer pe meniul "View", se duce cursorul peste optiunea "Text Size" şi apoi se face clic pe optiunea "Larger" din meniul care apare. Culoarea textului şi a fundalului paginilor sitului poate fi modificata īn aşa fel īncīt sa respecte aranjamentul coloristic din Windows Explorer, care este de obicei text negru pe fundal alb. Īn Internet Explorer se face clic pe meniul "Tools", apoi pe optiunea "Internet Options". Īn fereastra care apare se face clic pe butonul "Accessibility" şi se bifeaza casuta "Ignore colors specified on Web pages", după care se apasa pe butonul "OK". Se procedeaza similar dacă este folosit un alt program de explorare a internetului. Pentru a se reveni ulterior la culorile originale se inlatura bifarea.

Flux RSS