VATRĂ ] DISCUŢII ] LEGĂTURI ] MANUALE ] TRADUCERI ] DICŢIONAR ] ARTICOLE ] LIMBI ] RECENZII ] NOUTĂŢI ] CONTACT ]

LIMBA  RUMĪNĂ  ĪN  EPOCA  INFORMATICII

 01. INTRODUCERE
 02. ISTORIA  ŞI  EVOLUŢIA  LIMBII  RUMĪNE
 03. MODUL  DE ADAPTARE  A  LIMBII  RUMĪNE
 04. CREAREA  CUVINTELOR  NOI
 05. IMPORTAREA  NEOLOGISMELOR
 06. UTILIZAREA  LIMBII  RUMĪNE  ĪN  DOMENIUL  INFORMATICII
 07. PROMOVAREA  FOLOSIRII  LIMBII  RUMĪNE  CORECTE
 08. STRATEGIA  DE  ĪNSTRĂINARE,  HANDICAPARE,  DESFIGURARE  ŞI  DESFIINŢARE  A  LIMBII  RUMĪNE  DE  CĂTRE  ACADEMIE
 09. UNIVERSALITATEA  LIMBII  RUMĪNE
 10. ANEXA 1: COMENTARII  PE  MARGINEA  ACESTUI  ARTICOL
 11. ANEXA 2: DISCUŢIE  PE  FORUMUL TSK  DESPRE  ACEST  ARTICOL  (filă locală de 1,1 MB)
 

INTRODUCERE

    Limbajul scris sau vorbit este singura modalitate de materializare a gīndirii noastre discursive, cea care se bazează pe enunţuri pentru a exprima concepţia noastră despre lume. El se īmpleteşte cu procesul de gīndire şi are ca scop să "cristalizeze" produsul acesteia şi să īl "traducă" īn aşa fel īncīt să fie īnţeles şi de alte persoane. Cu ajutorul limbajului, gīndirea umană īşi pierde caracterul ei inefabil şi trece printr-un proces de sublimare al cărei rezultat este cuvīntul scris sau vorbit. Scopul limbajului este de a facilita comunicarea interumană pentru ca oamenii sa poată să schimbe īntre ei cunoştinţe, experienţe de viaţă şi orice alt tip de informaţii care īi ajută să evolueze şi să īnţeleagă mai bine mediul īn care trăiesc. Pe scurt, rolul principal al limbajului este să realizeze transmiterea rapidă şi mai ales corectă a unor enunţuri care sīnt produsul gīndirii.

    Limba se află īntr-un proces permanent de evoluţie. Acesta poate fi mai uşor de īnţeles dacă īl asemănăm cu ciclul evolutiv al unei specii de fiinţe vii, care are īn principal patru etape, şi anume: formare, dezvoltare, stabilizare, dispariţie (extincţie sau transformare). Evoluţia unei limbi se desfăşoară foarte lent, pe perioade de timp de ordinul sutelor de ani, dar etapele menţionate mai īnainte caracterizează evoluţia majorităţii limbilor care au fost īn uz de-a lungul timpului īn diferite părţi ale globului. Cele mai multe limbi folosite īn timpurile vechi au dispărut complet, īnsă există limbi care deşi nu mai sīnt vorbite īn mod curent, evoluţia lor finală este mai degrabă o transformare decīt o extincţie, pentru că ele au dat naştere la alte limbi, care le păstrează caracteristicile principale. Limbile care sīnt folosite īn prezent nu au nici ele garantată "supravieţuirea" pe termen nedefinit.

    Evoluţia limbii Rumīne nu s-a oprit, din contră, ea continuă cu eforturile permanente pe care le face limba pentru a se moderniza, īn condiţiile īn care trebuie să se adapteze la tendinţele de uniformizare a experienţei existenţiale umane reflectate īn conceptul de globalizare. Modul īn care limba Rumīnă va reuşi să ţină pasul cu modernizarea fără a-şi pierde identitatea ei specifică va fi definitoriu pentru existenţa sa viitoare.

 

ISTORIA  ŞI  EVOLUŢIA  LIMBII  RUMĪNE

    Limba Rumīnă are o origine neclară, controversată, lucru care se poate spune şi despre poporul Rumīn, dar şi despre alte limbi sau popoare europene a căror geneză este īnvăluită de mister, din cauza lipsei izvoarelor istorice. Majoritatea lingviştilor susţin că Rumīna derivă din limba Latină populară ("Latina vulgară"), vorbită de coloniştii aduşi de Romani după cucerirea Daciei īn anul 106. Aceştia au fost instalaţi pe teritoriul cucerit, care cuprindea Oltenia, Banatul şi Ardealul de azi, dar nu şi Muntenia sau Moldova.

    Coloniştii nu erau de origine Italică decīt īn proporţie nesemnificativă, deci limba vorbită de ei nu era limba Latină vorbită la Roma, ci o Latină provincială cu multiple influenţe provenite din limbile materne ale diverselor populaţii din care au fost recrutaţi coloniştii. Ţinīnd cont de rapiditatea colonizării făcute după īnfrīngerea Dacilor, probabil că īn primele valuri de colonizare, cele mai importante, au fost aduşi colonişti ce făceau parte din populaţiile cucerite anterior care trăiau īn provinciile Imperiului Roman mai apropiate geografic de Dacia, cum ar fi Tracia (Bulgaria de azi), Iliria (Sīrbia, Croaţia şi Bosnia de azi), Asia Mică (Turcia de azi) şi Orientul Mijlociu (Siria, Liban, Palestina, Israel de azi). Un număr mai mic de colonişti proveneau din provincii mai īndepărtate ale Imperiului Roman, cum erau Galia, Britania, Germania, Hispania, Africa de Nord. Din Peninsula Italică au venit puţini colonişti, īn special conducătorii politici, administrativi şi militari ai provinciei nou īnfiinţate.

    Există īncă multe semne de īntrebare asupra modului īn care a fost posibil ca o masă de colonişti cu origine etnică foarte diversă a reuşit să impună limba Latină (pe care o cunoştea īn mai mică sau mai mare măsură) unei mase mult mai mari de autohtoni, īn speţă Dacilor şi Geţilor, care erau populaţia băştinaşă şi aveau o limbă proprie de origine Tracă (din cercetările făcute de lingvişti a rezultat că limba vorbită de Daci şi Geţi era īnrudită mai strīns cu limbile Iraniene, Slavice şi Baltice, şi doar de departe cu Latina).

    Ipoteza mea este că după cucerirea Daciei, Romanii au declanşat o campanie agresivă de purificare etnică, care a constat din exterminarea, deportarea sau transformarea īn sclavi a unei părţi importante din populaţia Dacă. Acest lucru nu s-a soldat cu dispariţia totală a populaţiei autohtone, dar s-a soldat probabil cu dispariţia elitelor culturale, religioase şi politice ale acesteia.

    Romanii au produs īn Dacia un masacru al elitelor naţionale ale unui popor cucerit, īn mod asemănător cu cel făcut de Sovietici la Katīn (Katyn). Dar spre deosebire de masacrul făcut de Sovietici, care nu a izbutit exterminarea completă a elitelor poloneze, masacrul făcut de Romani a reuşit probabil să extermine īn totalitate elitele Dace.

    Īn mod sigur după război a urmat īn Dacia o perioadă de foamete, pentru că īn război au pierit mulţi bărbaţi Daci, deci nu a mai avut cine să facă muncile agricole grele pentru a se obţine recolta necesară hrănirii populaţiei autohtone. Tot īn război au fost folosite şi cirezile de animale pentru hrana soldaţilor, deci aproape sigur după război numărul animalelor rămase era insuficient pentru hrănirea celor rămaşi īn viaţă. Pe de altă parte, după terminarea războiului Dacii şi-au pierdut dreptul de proprietate asupra pămīntului şi animalelor, ajungīnd sclavi şi fiind cu totul la discreţia Romanilor, al căror scop era exterminarea unui număr cīt mai mare din copiii şi adolescenţii Daci, īn aşa fel īncīt să nu se poată constitui īn cīţiva ani o mişcare de rezistenţă internă contra ocupaţiei Romane. Acţiunea masivă de colonizare făcută de Romani a avut ca scop declarat aducerea de oameni care să lucreze pămīnturile provinciei nou cucerite, īn condiţiile īn care o mare parte din bărbaţii Daci fuseseră ucişi īn război sau īn acţiunile de pedepsire de după acesta, ori fuseseră transformaţi īn sclavi şi trimişi la Roma pentru a fi exterminaţi īn luptele de gladiatori. Īnsă cu tot caracterul rapid al acestei acţiuni de colonizare a Daciei, este imposibil ca produsul agricol să fi devenit suficient pentru toată populaţia provinciei īntr-o perioadă mai scurtă de cīţiva ani. Iar īn aceşti ani de foamete, prioritatea Romanilor era hrănirea trupelor de ocupaţie, nu a populaţiei Dace, care īn mod sigur a fost lăsată să moară de foame la propriu. O situaţie asemănătoare s-a petrecut după cel de-al doilea război mondial, cīnd urmaşii Geto-Dacilor din Moldova de peste Prut au intrat sub ocupaţia Imperiului Roman al perioadei moderne, adică a URSS-ului. Foametea din Basarabia ocupată de Sovietici s-a produs din exact acelaşi cauze ca foametea din Dacia ocupată de Romani, adică pierderea dreptului de proprietate a autohtonilor asupra pămīntului, alături de distrugerile umane şi materiale cauzate de luptele desfăşurate pe acel teritoriu. La acestea s-a adăugat şi contribuţia directă a ocupanţilor străini la īnfometarea populaţiei autohtone, Sovieticii luīndu-le Moldovenilor şi ultimele alimente care le mai rămăseseră, aşa cum īn mod sigur au procedat şi Romanii cu Dacii rămaşi īn viaţă după războiul care i-a transformat din stăpīni ai ţării īn robi ai ocupaţiei străine ce i-a făcut să dispară din istorie ca etnie şi ca limbă.

    Genocidul făcut de Romani asupra populaţiei Dace a fost completat cu interzicerea religiei Dace, cea care era considerată baza spirituală a dīrzeniei poporului. Interzicerea religiei a constat īn suprimarea slujbelor religioase, demolarea tuturor templelor şi uciderea tuturor preoţilor. Dispariţia cultului religios autohton şi dispariţia fizică a preoţilor a avut un impact major asupra limbii Dacilor. Preoţii, īn calitatea lor de intelectuali principali ai societăţii Dace, erau cei care creau varianta cultivată (literară) a limbii şi īn acelaşi timp o modernizau permanent, introducīnd īn ea cuvintele necesare pentru numirea conceptelor noi. Odată cu exterminarea preoţilor, nu a mai existat o variantă īngrijită a limbii Dace, iar aceasta s-a fragmentat probabil īn multe dialecte, ce au devenit cu timpul neinteligibile, ajungīndu-se şi la o fragmentare identitară. Consecinţa cea mai importantă a acestui lucru a fost slăbirea identităţii etnice şi favorizarea deznaţionalizării Dacilor. La slăbirea, fragmentarea şi īn ultimă instanţă dispariţia limbii Dace a contribuit şi apariţia limbii Latine ca limbă concurentă pe teritoriul provinciei Dacia. Latina era o limbă īngrijită şi dezvoltată permanent de către elitele intelectuale Romane de pe tot teritoriul imperiului.

    Evoluţia diferită a limbii Dace şi a celei Romane (Latine) la momentul respectiv a fost decisă de situaţia elitelor intelectuale ale celor două popoare. Elita intelectuală a Dacilor a fost exterminată pentru rolul ei īn sprijinirea luptei de apărare naţională. Īn schimb, elita intelectuală Romană, sprijinitoare a războaielor imperiale de agresiune, a prosperat de pe urma cuceririlor militare care aduceau resurse materiale importante īn Peninsula Italică, de pe urma cărora profita şi această elită. Situaţia prosperă a elitei intelectuale Romane a īntărit limba Latină, ajutīnd-o să lupte cu limba Greacă, cealaltă limbă importantă a perioadei antice.

    Legătura directă dintre puterea militară a unui popor şi puterea culturală a acestuia este dovedită şi de evoluţia ulterioară a Latinei. Īn momentul īn care Imperiul Roman s-a prăbuşit, elita intelectuală Romană nu a mai avut sprijin material şi s-a dezagregat, consecinţa fiind dispariţia limbii Latine ca limbă vie, vorbită de populaţie. Dar, pentru că elita intelectuală Romană nu a fost exterminată de Germani după cucerirea de către aceştia a părţii de vest a imperiului, limba Latină nu a dispărut, ci a continuat să fie folosită īncă multă vreme īn domeniul administrativ, cultural-ştiinţific şi mai ales religios. Aici se vede diferenţa de evoluţie faţă de limba Dacă, dispărută pur şi simplu odată cu uciderea elitelor intelectuale Dace de către Romani. Aşa-zişii barbari Germanici s-au purtat uman cu elita intelectuală Romană, īn timp ce aşa-zişii civilizaţi Romani s-au purtat inuman cu elita culturală Dacă.

    Sigur că limba Latină a devenit şi ea cu timpul o limbă moartă, dar ea este cunoscută şi poate fi chiar īnvăţată, ceea ce nu se poate spune despre limba Dacă, rămasă complet necunoscută pentru urmaşii genetici ai poporului care a vorbit-o. Din cauză că din limba Daco-Geţilor nu se cunosc cu exactitate decīt foarte puţine cuvinte, īn momentul de faţă nu se ştie exact contribuţia limbii Dace la formarea limbii Rumīne, dar fără īndoială că ea există, cel puţin la nivel de vocabular (acest lucru explică şi asemănările de cuvinte cu limba Albaneză, provenită şi ea dintr-o limbă Tracă).

    După retragerea din Dacia īn anul 271 a administraţiei Romane, a armatei şi a unei părţi dintre colonişti, populaţia rămasă pe loc s-a amestecat cu populaţia Dacă rămasă īn afara teritoriului colonizat (Dacii Liberi). Pe teritoriul fostei Dacii s-au perindat apoi timp de o mie de ani populaţii migratoare cu origini din cele mai diverse (Germanică, Slavă, Turcică, etc.), care au intrat īn contact cu populaţia Daco-Romană băştinaşă. Dintre aceste populaţii migratoare influenţa cea mai importantă asupra poporului şi limbii Rumīne au avut-o Slavii, cei care s-au aşezat pe tot teritoriul Rumīniei de azi şi au rămas timp de sute de ani, pīnă cīnd au fost asimilaţi de populaţia autohtonă. Formarea poporului Rumīn s-a īncheiat după asimilarea acestei mase mari de populaţie Slavă, lucru dovedit de faptul că milioane de Rumīni au azi nume de familie de origine Slavă: Bogdan, Bratu/Brătescu/Brătianu, Dobre/Dobrescu/Dobrin, Dragomir/Dragomirescu, Dragoş, Drăgan/Drăgănescu, Mircea/Mircescu, Neacşu/Necşulescu, Neagu/Negulescu, Radu/Rădulescu/Rădoi, Stan/Stănescu, Stancu/Stănculescu, Stoica/Stoicescu, Şerban/Şerbănescu, Voicu/Voiculescu, Voinea/Voinescu, Vlad/Vlădescu, etc. Īn mod similar, formarea limbii Rumīne s-a īncheiat şi ea după ce a avut loc īntrepătrunderea dintre elementele Daco-Romane şi cele Slave, rezultīnd limba Rumīnă.

    Lingviştii Rumīni spun că originea Latină a limbii Rumīne nu poate fi pusă la īndoială, pentru că sistemul gramatical (structura de rezistenţă a oricărei limbi) provine din Latină, la fel ca şi majoritatea cuvintelor. O astfel de afirmaţie este īnsă simplistă şi neştiinţifică īn lipsa cunoştinţelor despre limba vorbită de Daci. Se ştie despre limba Dacă faptul că era o limbă Indo-Europeană, la fel ca limba Latină, cu care era īnrudită de departe, cam cum sīnt īnrudite īnrudite azi Rusa cu Engleza. Ca urmare, este foarte posibil să fi existat asemănări de ordin gramatical şi lexical īntre limba Dacă şi limba Latină, ambele avīnd originea īn limba Proto-Indo-Europeană. Este deci posibil ca sistemul gramatical al limbii Rumīne să conţină unele caracteristici ce existau şi īn Dacă şi īn Latină, fiind īnsă moştenite īn Rumīnă din limba Dacă, nu din limba Latină. Acelaşi raţionament se aplică şi īn cazul cuvintelor, existīnd posibilitatea ca unele cuvinte Rumīneşti considerate de origine Latină să fie de fapt de origine Dacă.

    Influenţa Slavă asupra limbii Rumīne este foarte puternică, īn special la nivel de vocabular (cuvinte) şi la nivel fonetic (pronunţare, probabil şi sunetele Ī sau Ă), deşi există şi influenţe de ordin gramatical, multe terminaţii ale cuvintelor fiind de origine Slavă. Īnsă şi īn acest caz trebuie ţinut cont de limba Dacă, despre care se ştiu prea puţine lucruri. Pe baza cuvintelor rămase de la Daci, lingviştii susţin īnrudirea dintre limba Dacă şi limbile Slave, īnrudire mult mai apropiată/strīnsă decīt aceea dintre limba Dacă şi limba Latină. Ca urmare, unele cuvinte Rumīneşti considerate de origine Slavă pot să fie de fapt de origine Dacă. La fel stau lucrurile şi īn cazul unor caracteristici gramaticale sau fonetice.

    Limba Rumīnă s-a īmbogăţit de-a lungul timpului şi prin intermediul cuvintelor provenite din limbile popoarelor cu care Rumīnii au venit īn contact (Greci, Maghiari, Germani, Bulgari, Ruşi, Turci, Ucrainieni, Sīrbi, etc.) īn timpul diverselor perioade istorice.

    Limba Rumīnă a avut de la formarea ei o evoluţie naturală, care a dus pe de o parte la individualizarea (separarea) precisă a ei īn cadrul grupului limbilor considerate Romanice (Franceza, Italiana, Spaniola, Portugheza), iar pe de altă parte la formarea de dialecte caracteristice grupurilor mari populaţionale din Transilvania, Moldova şi Muntenia. Limba Rumīnă a trecut deci de la formarea sa printr-un un proces de stabilire a unei identităţi proprii, proces completat la interiorul limbii de un fenomen de diferenţiere relativă a limbii vorbite īn provinciile istorice Rumīneşti.

    Īn evoluţia limbii Rumīne a avut loc īnsă şi o etapă de evoluţie artificială, cu rezultate majoritar nocive, pentru că a dus la īnstrăinarea şi dezrădăcinarea limbii prin ruperea de rădăcinile ei neaoşe. Această etapă, făcută īn mod forţat, a avut loc īn secolele 19 şi 20, cīnd din aşa-zisa necesitate de modernizare a limbii au fost importate foarte multe cuvinte de origine Romanică (īn special Franceză), ceea ce face ca astăzi cam 40% din vocabularul limbii Rumīne să fie de origine Franceză. Iniţial se dorea eliminarea din limbă a cuvintelor Nelatine (īn special cele de origine Slavă) şi īnlocuirea lor cu unele de origine Latină sau Romanică (Franceză sau Italiană). Īnsă limba rezultată din acest proces nu mai semăna cu Rumīna şi nu mai era īnţeleasă de către populaţie, deci s-a renunţat la eliminarea unora din cuvintele Rumīneşti deja existente, lucru care ar fi fost complet nepractic şi pe deasupra jignitor la adresa istoriei poporului şi a limbii Rumīne.

    Scopul adevărat al modificărilor lingvistice din secolul 19 a fost unul masonic, constīnd īn crearea unei naţiuni noi, supuse complet intereselor politico-economice străine şi religiei catolice. Pentru aceasta s-a trecut mai īntīi la modificarea limbii Rumīne prin dezrădăcinarea ei, adică prin īnstrăinarea ei cu ajutorul importului excesiv de cuvinte străine şi eliminării sau marginalizării cuvintelor neaoşe (de exemplu cuvīntul neaoş "SĪNT" a fost īnlocuit cu cuvīntul străin "SUNT"). Apoi, pe baza acestei limbi modificate a fost realizată o campanie de propagandă agresivă cu scopul de a īnfăptui dezrădăcinarea etnică a poporului Rumīn şi inocularea unei identităţi naţionale false, create de preoţii greco-catolici ai Şcolii Ardelene. Această campanie de propagandă Latinomană se află īn desfăşurare de 150 de ani īncoace īn şcolile Rumīneşti, unde copiilor li se spală creierul cu minciuni sfruntate de genul originii etnice Latine (Italiene) a poporului Rumīn. Efectele ei nocive se văd cel mai bine azi, cīnd Rumīnii dezrădăcinaţi prin spălarea la creier pleacă cu milioanele să trăiască īn ţările vestice de unde li se spune că le-au venit strămoşii Latini, care de fapt n-au existat niciodată. Strămoşii genetici principali ai Rumīnilor sīnt Daco-Geţii, coloniştii (de origini etnice foarte diverse, majoritar Neitalice) aşezaţi īn Dacia şi Slavii.


    Părerile mele despre istoria şi evoluţia limbii Rumīne au fost expuse pe larg īn multe discuţii pe internet, ale căror adrese pot fi găsite mai jos:

    http://muntealb.16mb.com/Legaturi/legaturi-discutii.htm#ISTORIE

    http://muntealb.16mb.com/Legaturi/legaturi-discutii.htm#LIMBA

 

MODUL  DE  ADAPTARE  A  LIMBII  RUMĪNE

    Pentru a īnţelege mai bine modul de răspuns al limbii Rumīne la diversele influenţe care se exercită asupra ei, putem apela la o analogie. Orice organism viu (indiferent de gradul său de complexitate) se află īntr-un proces permanent de schimb de materie şi energie cu mediul īnconjurător, schimb care are loc īn ambele sensuri, dinspre mediu către organism şi dinspre organism către mediu. Organismul respectiv este nevoit să preia din mediul īnconjurător substanţele şi energia care īi sīnt necesare pentru supravieţuire şi să le prelucreze īn aşa fel īncīt ele sa poată fi asimilate (adăugate la structura sa internă) sau transformate īn energie necesară proceselor interne. Īn paralel cu acest proces de asimilare are loc şi procesul invers, de transfer de materie şi energie dinspre organism spre mediul ambiant. Strategia de supravieţuire a oricărei fiinţe presupune īnsă un control strict asupra schimbului de resurse cu mediul īnconjurător, pentru a evita ca structura internă să īi fie afectată īn mod negativ, ceea ce ar avea ca rezultat mai devreme sau mai tīrziu dezintegrarea organismului respectiv. Schimbul de resurse este menţinut deci la un nivel calitativ şi cantitativ care să ducă la īntărirea structurii interne a organismului, ceea ce va permite supravieţuirea sa īn condiţii optime. Toate fiinţele vii posedă nişte mecanisme de păstrare a integrităţii structurii lor interne, mecanisme care sīnt reunite sub titulatura de "sistem imunitar". Atunci cīnd acesta detectează prezenţa unui "corp străin" (microb, virus, etc.) īn organism sīnt declanşate automat mai multe căi de neutralizare a lui, īn aşa fel īncīt să nu se ajungă la situaţia ca acest corp străin să pericliteze strarea de echilibru (sănătate) a organismului respectiv.         

    Limba unui popor trebuie să se adapteze permanent la condiţiile mediului socio-politic, economic şi cultural īn care trăieşte populaţia ce vorbeşte limba respectivă. O limbă "vie" (folosită īn mod curent de o populaţie formată dintr-un număr apreciabil de persoane) nu se află niciodată īntr-o stare de "īncremenire". Influenţele asupra ei vin atīt dinspre interior cīt şi dinspre exterior. Astfel, oamenii care vorbesc o anumită limbă au nevoie de cuvinte care să exprime realităţile specifice perioadei istorice īn care trăiesc şi pentru aceasta ei aleg sa inventeze cuvinte noi sau din contră preiau cuvinte din alte limbi. Situaţia optimă din punct de vedere al dezvoltării limbii este caracterizată de o stare de echilibru īntre influenţele interne şi cele externe, adică īntre crearea de cuvinte noi şi adoptarea de neologisme. Procesul de adaptare trebuie să ducă īnsă la īntărirea limbii respective şi nu la distrugerea ei. La fel ca īn cazul unui organism viu, păstrarea nealterată a structurii interne a limbii reprezintă cheia care īi va permite sa supravieţuiască şi să prospere, chiar şi īn situaţia īn care este supusă la influenţe externe extrem de importante.

    Īnnoirea vocabularului unei limbi este un proces esenţial şi inevitabil, īn condiţiile schimbărilor (ştiinţifice, tehnologice, sociale, etc.) care au loc permanent īn societatea umană. Importul de neologisme trebuie īnsă să se facă după un model bine pus la punct, īn aşa fel īncīt cuvintele nou introduse să fie asimilate perfect, nu să fie īnglobate cu forţa īn limba importatoare, şi să apară grotesc, ca nişte corpi străini care īntreţin nişte răni deschise. Un cuvīnt străin trebuie deci adaptat condiţiilor specifice ale limbii Rumīne pentru a-l include īn vocabular. Oricīt de frumos (melodios) ar suna un anumit neologism, includerea īn vocabularul Rumīn trebuie să depindă īn principal de modul īn care el se integrează īn limbă, deci de cīt de bine poate fi făcut să respecte regulile gramaticale ale limbii Rumīne. Din aceasta cauză acceptarea unui potenţial neologism trebuie decisă luīnd īn consideraţie īn principal criteriile funcţionale (cīt de bine se poate flexiona cuvīntul) şi nu pe acelea estetice (cīt de bine ne īncīntă auzul). Una din caracteristicile principale ale limbii Rumīne este reprezentată de caracterul ei fonetic, care se defineşte printr-o corespondenţă exactă īntre pronunţarea cuvintelor şi scrierea lor. Atīta timp cīt caracterul fonetic al limbii este păstrat intact, limba Rumīnă va supravieţui şi va prospera.

    Īn cazul unei fiinţe vii influenţele externe sīnt reprezentate de energie şi de materie. Dar acestea se īntīlnesc şi īn cazul limbii, unde energia poate fi asimilată cu influenţele culturale, iar materia cu vocabularul propriu-zis (cuvintele folosite īn mod curent). Este evident că influenţa culturală determină modul de constituire a cuvintelor noi. Īn cazul unui popor care are īncredere īn cultura sa şi nu o socoteşte inferioară altor culturi, majoritatea cuvintelor noi vor fi create pornind de la cuvinte deja existente īn limba respectivă sau prin inventare de la zero. Acesta e cazul popoarelor Anglo-Saxone. Īn cazul unui popor care are un sentiment de inferioritate d.p.d.v. cultural va exista tendinţa ca importul de cuvinte să fie masiv, pentru că lipseşte sentimentul de īncredere īn forţele proprii. Acesta este cazul poporului Rumīn, dar şi al altor popoare mai mici. Avem de-a face cu un cerc vicios care poate avea ca rezultat īn ultimă instanţă dispariţia culturii şi a limbii Rumīne sau transformarea lor īn surogate ale culturii şi limbii celei mai prestigioase la nivel mondial, care īn acest moment este cea Anglo-Saxonă.

 

CREAREA  DE  CUVINTE  NOI

    Īmbogăţirea fondului lexical al limbilor s-a făcut multă vreme īn principal prin crearea de cuvinte noi (fie inventīndu-le, fie derivīndu-le din cuvinte deja existente), iar īn mod secundar prin importarea de cuvinte din limbile vorbite de populaţiile vecine. Īn ziua de azi, poate şi din cauza globalizării, crearea de cuvinte noi a fost aproape complet abandonată, la fel şi importarea de cuvinte din limbile vecine, preferīndu-se o variantă mult mai comodă, aceea de importare a cuvintelor dorite din limba care este cel mai aproape de statutul de limbă universală (Engleza) sau din altă limbă de circulaţie internaţională (eventualitate mult mai rară).

    Este greu de spus ce īi face pe Rumīni să prefere situaţia de importatori de cuvinte, aceleia de creatori de cuvinte. Să fie vorba de complexul "provincialului", care doreşte să īşi depăşească condiţia, dar pentru că nu poate realiza acest lucru īn mod practic (prin emigrare imediată), īncearcă măcar să se transporte "simbolic" īn interiorul societăţii īn care visează să īşi desfăşoare existenţa? Din păcate mulţi dintre acei Rumīni care pot fi definiţi ca nişte "artişti ai cuvintelor", īn speţă scriitorii profesionişti, se īncadrează din ce īn ce mai mult īn curentul general şi ratează ocazia de a īmbogăţi vocabularul Limbii Rumīne cu creaţiile lor personale, preferīnd să devină nişte mesageri (colportori) care īncetăţenesc (legitimează) uzul unor cuvinte, uneori extrem de nefericite, preluate din Engleză, īn defavoarea unor cuvinte de origine Rumīnă.

    Reticenţa Rumīnilor īn a deveni făuritori de cuvinte pare a avea rădăcini adīnci şi este fără īndoială autoimpusă. Un factor important care contribuie la perpetuarea ei este teama de a nu cădea īn ridicol. Există īn ceea ce īi priveşte pe mulţi Rumīni o anumită "pudoare" legată de limbaj, care īi īmpiedică să construiască ei īnşişi cuvinte noi, pentru că se tem că acestea ar putea declanşa accese de ilaritate (rizibilitate) din partea celor care le-ar auzi pentru prima dată. Īnsă inovaţia, indiferent de domeniul de aplicare, se bazează īn bună parte pe curajul unor persoane de a īncerca ceva nou, chiar dacă rezultatele nu vor fi de la īnceput pe măsura aşteptărilor şi chiar dacă iniţial īncercarea va stīrni hohote de rīs. Una din caracteristicile care īi deosebeşte pe creatorii de succes de aceia care se opresc la jumătatea drumului este hotărīrea cu care primii īşi continuă munca, chiar şi īn condiţii de adversitate. Creatorii care ştiu că sīnt pe drumul cel bun nu se lasă influenţaţi de părerea celorlalţi, pentru că sīnt siguri că ei vor avea dreptate īn cele din urmă, şi nu aceia care le contestă sau le iau īn derīdere activitatea. Depăşirea sentimentului de ridicol care īnsoţeşte orice iniţiativă de a crea un cuvīnt nou este prima etapă care trebuie parcursă de cineva care īşi propune să participe la īmbogăţirea limbii Rumīne īn calitate de creator, nu de importator sau colportor. Īnsă frica de a nu cumva fi etichetat drept un nou propovăduitor al izolării lingvistice faţă de limbile de mare circulaţie internaţională este de ajuns pentru a-i face să renunţe pe cei mai mulţi dintre aceia care ar dori să propună un cuvīnt nou.

    O acuză şi mai de efect care li se aduce frecvent celor care au curajul să susţină că importul nesăbuit de neologisme ar trebui stopat este aceea că vor să īntoarcă Rumīnia pe vremea "gītlegăului", iar limitarea importului de neologisme ar avea ca efect īnapoierea culturală şi stiinţifică a ţării. Cuvīntul "gītlegău" nu a intrat niciodată īn uzul comun, dar a fost unul dintre protagoniştii principali ai unei dispute care a avut loc īn secolul 19 īntre susţinătorii īnnoirii limbii Rumīne prin importare de cuvinte străine şi cei care susţineau crearea unor cuvinte noi dintr-unele neaoşe deja existente. Gītlegăul era propunerea acestora din urmă pentru obiectul de īmbrăcăminte care este cunoscut azi sub numele de cravată. Acest cuvīnt a fost creat prin fuziunea cuvintelor "gīt" şi "legătură", cu o uşoară modificare a acestuia din urmă din motive gramaticale, pentru ca rezultatul sa aibă 3 silabe ("gītlegău") şi nu 5 ("gītlegătură"), astfel fiind mai uşor de pronunţat. Prin comparaţie, cuvīntul "cravată" vine de la denumirea poporului care a purtat prima oară acest obiect, īn limba Croată "Hrvatska" īnsemnīnd "Croaţia". Deoarece panglica de material textil purtată la gīt de mercenarii Croaţi din Franţa a devenit īn scurt timp foarte populară, cuvīntul "hrvatska" a suferit cīteva modificări şi a ajuns la forma "cravate", īn aşa fel īncīt sa poată fi uşor pronunţat de către Francezi, care sīnt cunoscuţi pentru accentul pus pe eleganţa īmbrăcăminţii, ei adoptīnd foarte repede invenţia Croaţilor. Īn limba Rumīnă "cravata" a pătruns deci prin intermediul limbii Franceze. Dacă este sa judecăm exclusiv după criteriul estetic, cuvīntul "cravată" este mai melodios şi sugerează cumva faptul că avem de-a face cu un articol de lux, aşa cum era īn acele timpuri. Dar dacă este să judecăm după criteriul utilităţii cuvīntului, după cīt de uşor se īnţelege despre ce este vorba, atunci "gītlegău" ar fi mai potrivit, pentru că nimeni nu ar dori sa spună ca poartă o "croată" la gīt. Decizia de a folosi "cravată" īn loc de "gītlegău" nu mai poate fi răsturnată acum şi nici nu ar fi de dorit acest lucru, dar trebuie subliniat faptul că ea a avut cīteva consecinţe extrem de nefaste asupra limbii Rumīne. Īn momentul tranşării disputei dintre importatorii şi creatorii de cuvinte īn favoarea primilor, tabăra creatorilor a suferit nu numai o īnfrīngere zdrobitoare, ci a fost condamnată la blamare veşnică pentru vina īnchipuită de a īmpiedica modernizarea limbii. Iar cuvīntul "gītlegău" a primit un loc īn "infernul" cuvintelor şi īşi petrece penitenţa arzīnd neīncetat la flacăra dispreţului general. Consecinţa cea mai gravă a rezultatului luptei dintre importatori şi creatori a fost īnsă abandonarea completă a creării de cuvinte noi prin fuzionarea (unirea, alăturarea) unora deja existente. Acest lucru se poate vedea cel mai bine īn ziua de azi, cīnd pentru cuvintele Englezeşti apărute masiv īn limbajul de zi cu zi nu există nici un rival creat prin fuzionarea unor cuvinte autohtone. Singurele cuvinte Rumīneşti care par compuse prin fuziune sīnt īn fapt tot neologisme, deci fuziunea a avut loc īn limbile de origine, dar rămīne aparentă şi īn Rumīnă.

    Ceea ce este īnsă extrem de ironic īn toată povestea legată de "gītlegău", este că acest cuvīnt şi-a pierdut dreptul de a exista īn limba Rumīnă, dar şi l-a obţinut īn limba Engleză, īn special cea vorbită īn USA. Prin intermediul acesteia, el a intrat şi īn vorbirea unor Rumīni, care ar fi dealtfel oripilaţi dacă li s-ar cere să renunţe la cuvīntul "cravată" īn favoarea "gītlegăului". Ei bine, īn dialectul Nord-American al limbii Engleze (cel vorbit īn USA) cuvīntul folosit pentru panglica purtată īn jurul gītului este "necktie", format prin fuzionarea cuvintelor "neck" ("gīt") şi "tie" ("legătură"). Iată că Usamericanilor nu le este ruşine să spună că poartă un "gītlegău" īn loc de o cravată, şi nu īşi pun problema că limba vorbită de ei este una retrogradă, īnvechită. Trebuie dealtfel menţionat că īn Engleza vorbită īn Marea Britanie se foloseşte īn special cuvīntul "tie" pentru "cravată", deşi există şi cuvīntul "cravat" (provenit din Franceză), care este īnsă mult mai puţin folosit. Este deci de remarcat toleranţa vorbitorilor nativi de Engleză, care au la dispoziţie mai multe variante pentru "cravată" ("necktie, tie, cravat, neckcloth") şi le acceptă pe toate, fără să se simtă ruşinaţi.

    Deşi popoarele Englez şi Rumīn au fost despărţite de o distanţă geografică foarte mare, limba Engleză are unele similitudini de evoluţie istorică cu limba Rumīnă. Astfel, atīt limba Engleză cīt şi cea Rumīnă īşi au punctul de plecare īn limba vorbita de cotropitorii unui teritoriu, fiind deci vorba de limbi neautohtone teritoriului īn care s-au definitivat. Īn cazul Englezei, invadatorii au fost triburile de origine Germanică (angli, saxoni, etc.) ce au ocupat un teritoriu locuit de triburi Celtice. Celţii aveau o limbă cu identitate proprie, păstrată şi īn ziua de azi īn principal sub forma limbii Irlandeze. La fel ca şi īn cazul Rumīnei, limba vorbită iniţial īn insula Marea Britanie (care cuprinde Anglia, Ţara Galilor şi Scoţia) a dispărut complet, fiind īnlocuită de limba noilor-veniţi, care a fost pīnă la urmă acceptată şi de autohtoni. O a doua etapă īn formarea limbii Engleze a fost cucerirea Normandă, care a făcut ca limba oficială din Marea Britanie sa devină pentru o sută şi ceva de ani limba Franceză, mai precis un dialect vechi al ei, vorbit de Normanzi. Această perioadă a făcut ca īn limba Engleză să īşi facă loc multe cuvinte de origine Franceză, care se īntīlnesc şi azi şi nu sīnt socotite neologisme. Aportul masiv de cuvinte Franţuzeşti īn limba Engleză se asemănă cu influxul la fel de mare de cuvinte de origine Slavă īn limba Rumīnă, efectul īn ambele cazuri fiind unul de īmbogăţire lexicală, foarte benefic pentru nişte limbi aflate īn formare, care aveau nevoie urgentă de cuvinte pe baza cărora să se dezvolte limba literară.

    Limba literară este limbajul folosit īn operele cu caracter cultural-ştiinţific şi reprezintă īntruchiparea cea mai elevată a unei limbi. Ea are drept caracteristici principale claritatea īn exprimare, bogăţia lexicală şi corectitudinea gramaticală. Limba literară este īn primul rīnd un factor unificator, pentru că ea aduce la un numitor comun diversele dialecte regionale ale unei limbi. Īn al doilea rīnd, limba literară este un factor de stabilitate, pentru că nu permite remodelarea regulilor gramaticale decīt īn anumite limite, şi asta doar dacă este neapărată nevoie. Īn al treilea rīnd, limba literară este un factor de progres, ea fiind aceea care decide īmbogăţirea vocabularului cu cuvinte şi expresii noi, legitimīnd sau nu uzul acestora.

    Limba Engleză este de origine Germanică şi are īn comun cu limba Germană modernă uşurinţa de a crea cuvinte noi prin fuziunea unora deja existente. Englezii sīnt un popor cu un simţ al practicului foarte dezvoltat, iar acest lucru se vede şi īn modul īn care şi-au alcătuit vocabularul. Ori de cīte ori au avut nevoie de un cuvīnt, nu au stat mult pe gīnduri şi l-au creat rapid prin procedeul fuziunii, fără sa le pese că noul cuvīnt ar putea declanşa zīmbete pentru că ar fi prea "rustic", fiind lipsit de vreun semn de "nobleţe" estetică, aşa cum par a avea cuvintele moderne care au rădăcini Greceşti sau Latine. Această metodă de īmbogăţire a limbii a dat rezultate foarte bune, pentru că nu s-a mai pierdut timp cu adoptarea de cuvinte străine, dintre care unele nu se puteau adapta cerinţelor gramaticale ale limbii Engleze. Pe de altă parte, cuvīntul rezultat prin fuziune avea de multe ori un sens atīt de evident, īncīt toată populaţia (indiferent de gradul de educaţie) putea să-şi dea seama uşor la ce se referea cuvīntul respectiv, spre deosebire de cuvintele create pe baza unor teme (rădăcini) Greceşti sau Latine, al căror īnţeles ar fi trebuit explicat īn prealabil. Vocabularul Englezesc are la bază criteriul funcţional (utilitar), şi nu pe cel estetic, iar acest lucru a permis adaptarea rapidă a limbii la cerinţele societăţii moderne. Mai mult, īn limba engleză coexistă paşnic cuvintele create prin fuziune cu cuvintele importate, iar acest lucru nu deranjează pe nimeni.

    Īn cazul limbii Rumīne lucrurile stau cu totul diferit, īn primul rīnd din cauza absenţei cuvintelor create prin fuziune, care lasă loc liber importului de cuvinte pentru īmbogăţirea vocabularului. Īnsă deşi neologismele sīnt utile pentru orice limbă, afluxul lor masiv pune īn pericol integritatea limbii importatoare, lăsīnd la o parte faptul ca multe dintre ele nu vor fi īnţelese prea uşor de majoritatea populaţiei. Spre deosebire de Anglo-Saxoni (Englezi, Usamericani, Canadieni, Australieni, Neo-Zeelandezi) care văd cuvintele prin prisma funcţionalităţii lor, Rumīnii au tendinţa să recepţioneze īn principal aspectul estetic al cuvintelor, şi cu cīt acestea sīnt mai melodioase, mai plăcute la auz, cu atīt ele sīnt mai des folosite.

    O parte din Rumīni par a avea timpanul extrem de "sensibil", şi numai auzul unor cuvinte care se termină cu grupurile de litere "oi" sau "ău", considerate specifice cuvintelor "neaoşe", pare a le produce o "inflamaţie" supărătoare a urechii, care aparent se transmite şi la creier şi le determină reacţii de "greaţă" lingvistică. Culmea este că "inflamaţia" nu apare şi la auzul unor cuvinte Englezeşti, terminate şi ele īn "oi", dovadă ca totul se reduce la un dispreţ abia mascat faţă de limba Rumīnă şi o admiraţie nemărginită faţă de cea Engleză. O astfel de situaţie s-a petrecut atunci cīnd eu am propus īnlocuirea englezismului "flame-war" cu un cuvīnt inventat de mine şi anume "flamboi", rezultat prin fuziunea cuvintelor "flamă" şi "război". Foarte multi internauţi care au intervenit pe firul de discuţie dedicat disputelor aprinse de pe forumuri au reacţionat violent sau batjocoritor, displăcīndu-le sonoritatea "ţărănească" a termenului inventat de mine, uitīnd bineīnţeles de numărul mare de cuvinte englezeşti care se termină īn "oy" (pronunţat"oi"), printre care şi celebrul "cowboy", aflat la mare preţ printre Usamericani şi admiratorii acestora. Ca o ironie a soartei, īn acelaşi an īn care avea loc discuţia la care am făcut referinţă īşi īncepea cariera stralucită un cuvīnt Englezesc nou-inventat şi el, anume "fanboi" (pronunţat "fenboi"), care desemnează persoanele cu o admiraţie "fanatică" faţă de produsele unei anumite companii. Acest cuvīnt este din ce īn ce mai răspīndit pe forumurile de discuţii, iar sonoritatea sa nu i-a īmpiedicat īn nici un fel adoptarea de către vorbitorii de limbă Engleză, dovadă că aceştia pun un preţ mai mare pe capacitatea de semnificare a cuvīntului decīt pe sonoritatea lui. 

    Se pare deci că īn cazul limbii Rumīne trebuie depăşite mai īntīi nişte piedici psihologice, care īi menţin pe Rumīni īn condiţia de cīrpaci cu cuvinte străine şi īi impiedică să redevină creatori ai propriei lor limbi. Poate că exemplul limbii Engleze, unde complexele psihologice de inferioritate aplicate cuvintelor nu īşi au locul, ar trebui luat īn seamă. Ar trebui deasemenea descoperită plăcerea inventării de cuvinte noi, care este la latitudinea fiecărui vorbitor de limbă Rumīnă. La fel ca orice proces de creaţie, şi acela prin care se plămădesc cuvinte poate să nu fie īncununat de succes de la īnceput. Dar perseverenţa şi rafinarea metodelor folosite pot duce la rezultate foarte bune. Inventarea unui cuvīnt care are ulterior priză la public şi īncepe să fie folosit de cīt mai mulţi oameni, are ca rezultat īntărirea īncrederii īn potenţialul creativ al propriei persoane. Această recompensă este bineīnţeles de ordin spiritual, dar creşterea īncrederii īn forţele proprii poate duce ulterior şi la recompense pe plan material, atunci cīnd alte şi alte proiecte creative vor fi duse la bun sfīrşit. Descoperirea potenţialului creator al unei persoane poate deci īncepe cu o acţiune aparent banală, cum ar fi crearea unui cuvīnt de care este nevoie la un moment dat.

 

IMPORTAREA  DE  NEOLOGISME

    Cuvintele adoptate din limbi străine se numesc neologisme şi au un rol extrem de util, anume acela de a suplini lipsa unor termeni autohtoni pentru descrierea anumitor noţiuni (obiecte, acţiuni, etc.). Avem de-a face cu un proces care implică o limbă exportatoare (limba străină) şi una importatoare (limba autohtonă, īn cazul nostru Rumīna). Cum orice limbă este suportul unei culturi, se poate apecia fără a greşi prea mult că īn procesul de adoptare a neologismelor un rol determinant īl are echilibrul de forţe īntre cele două culturi participante, īn sensul că īntotdeauna cultura mai "slabă" va importa (cuvinte, dar şi idei) din cultura mai "puternică". Īn cazul Rumīniei influenţele diferitelor culturi puternice şi-au pus amprenta de-a lungul timpului asupra vocabularului, prin influxuri uneori masive de neologisme. Trebuie menţionat că sīnt socotite neologisme doar cuvintele adoptate după ce procesul de formare a limbii a fost definitivat, astfel că de exemplu cuvintele provenite din Slava veche, existente īntr-un procent de 30% īn vocabularul Rumīnesc, nu intră īn categoria neologismelor, pentru că ele au participat la formarea limbii şi sīnt parte integrantă din ea de foarte multă vreme. Nimeni nu ar putea socoti de exemplu că familia de cuvinte ce exprimă cel mai bine sentimentul dragostei (iubire, a iubi, iubit, etc.) ar fi compusă din neologisme, pe motivul că la baza ei stau cuvinte de origine slavă (liubov, liubiti, etc.).

    Importarea neologismelor īn limba Rumīnă a fost favorizată īn secolul 19 şi prima jumătate a secolului 20 de principalele influenţe culturale europene care şi-au pus amprenta asupra culturii Rumīne, īn speţă culturile Franceză şi Germană. Sfīrşitul secolului 20 şi īnceputul secolului 21 stau sub influenţa covīrşitoare a culturii de origine Anglo-Saxonă, īn special cea din Statele Unite ale Americii (USA). Influenţa globală pe care o are această ţară īn majoritatea domeniilor de activitate umană (īncepīnd cu ştiinţa şi terminīnd cu politica) este de netăgăduit şi probabil nu are corespondent īn istoria umanităţii.

    Hegemonia culturală Usamericană se bazează pe activitatea intelectualilor din USA care īşi fac publice eforturile prin canalele de distribuţie a lucrărilor ştiinţifice sau culturale şi din ce īn ce mai mult şi prin publicarea pe internet. Este deci vorba de prezentarea unor teze (idei), şi nu de impunerea lor cu forţa. Faptul că din ce īn ce mai mulţi oameni din toate părţile lumii consideră produsele culturale Usamericane ca fiind cele mai bune la ora actuală, este un lucru de īnţeles şi nu poate fi privit ca fiind ceva rău īn sine. Īnsă adoptarea īn mod necritic a culturii Usamericane are şi un efect pervers, anume acela de a induce un complex de inferioritate īn rīndul oamenilor care trăiesc īn ţări mai mici, a căror cultură nu poate rivaliza cu cea Usamericană, din motive variate (populaţie mai mică, fonduri pentru cultură foarte reduse, etc.). Din păcate cetăţenii (şi chiar guvernele) unor astfel de ţări īncearcă ieşirea din starea neplăcută provocată de complexul de inferioritate nu prin tratarea cauzelor acestuia (lipsa de creativitate şi productivitate a culturii locale), ci prin negarea lui, ceea ce are ca efect creşterea dependenţei faţă de cultura Usamericană.

    Edificiile intelectuale (operele ştiinţifice şi culturale) sīnt produse ale gīndirii umane, iar forma lor concretă este realizată cu ajutorul limbajului scris. Un aspect particular al acestora este faptul că receptarea adecvată a sensului lor de către o anumită persoană este dependentă de gradul de īnţelegere de către persoana īn cauză a limbajului īn care au fost concepute. Cu alte cuvinte, dacă o lucrare a fost scrisă īn limba Engleză, atunci īnţelegerea ei presupune de obicei īnvăţarea acestei limbi. Bariera limbajului poate fi depăşită şi altfel, anume prin accesul la o traducere a lucrării īntr-o limbă pe care deja o cunoaştem, cea maternă sau alta. Ritmul accelerat de publicare a lucrărilor ştiinţifice şi culturale face īnsă ca varianta traducerii să fie din ce īn ce mai puţin probabilă, pentru că traducerea necesită un efort de muncă important care este destul de scump.

    Produsele de divertisment audio-vizual (filme şi muzică) īn limba Engleză sīnt probabil principalele responsabile pentru promovarea limbii Engleze şi a culturii Usamericane la nivel mondial. Răspīndirea folosirii calculatoarelor şi a internetului a contribuit şi ea la hegemonia limbii Engleze, din motive ce ţin de softurile folosite şi de materialele existente pe internet. Nu există o statistică precisă a numărului de opere cultural-ştiinţifice publicate anual, īnsă o estimare aproximativă ar dezvălui probabil faptul că aproape jumătate din acestea sīnt elaborate sau traduse īn limba engleză. Īnvăţarea limbii engleze a devenit de voie - de nevoie o disciplină obligatorie īn sistemul de īnvăţămīnt din majoritatea ţărilor globului, tocmai pentru ca societăţile respective să poată să menţină contactul cu ştiinţa şi cultura modernă.

    Cel mai palpabil efect al dominaţiei culturii Usamericane asupra celorlalte culturi de pe glob este importul masiv de către acestea din urmă a unor cuvinte din limba Engleză. Īn măsura īn care aceste neologisme au suplinit lipsa unor cuvinte autohtone şi īn acelaşi timp s-au adaptat regulilor gramaticale ale limbilor importatoare, procesul poate fi privit ca fiind unul benefic. Īnsă orice proces care se desfăşoară rapid şi cu o intensitate mare nu poate fi controlat corespunzător, şi ca urmare īşi fac apariţia efectele nocive. Şuvoiul de neologisme de origine Engleză care se revarsă īn toate limbile aparent nu mai poate fi stăpīnit şi tinde să elimine din aceste limbi unele cuvinte autohtone, la fel cum un torent de apă dezrădăcinează arborii īntīlniţi īn cale.

    Situaţia limbii Rumīne īn momentul de faţă este destul de critică, deşi există voci care spun că ea va rezista, aşa cum a făcut-o şi pīnă acum īn faţa altor limbi din care au fost preluate multe cuvinte, de exemplu īn faţa Francezei. Īnsă situaţia din secolul 19 nu se poate compara cu cea din secolul 21.

    Īn secolul 19 cei care impuneau modificările limbii literare erau lingviştii şi scriitorii profesionişti (romancieri, poeţi, jurnalişti, etc.), deci un număr relativ mic de oameni raportat la totalul populaţiei. Au existat bineīnţeles şi excese, cum a fost de exemplu dorinţa unor scriitori (sau chiar lingvişti) de eliminare completă a cuvintelor de origine Slavă şi īnlocuirea lor cu neologisme provenite din limbile Franceză sau Italiană. Astfel de manifestări arbitrare şi iraţionale au avut un impact minor, tocmai pentru că majoritatea intelectualilor nu le-au sprijinit. Per total se poate spune că limba Rumīnă a intrat īn secolul al 20-lea mai bogată şi mai modernă, dar īnstrăinată faţă de rădăcinile ei neaoşe şi cu o creativitate lexicală mult scăzută.

    Acum, la īnceputul secolului al 21-lea, toată populaţia ştie să scrie, iar o mare parte din ea o şi face, īn principal pe internet, care a devenit īn ultimul timp platforma preferată pentru expunerea părerilor proprii. Mărirea numărului de "scriitori" nu s-a īnsoţit īnsă şi de o creştere a respectului acestora faţă de limba Rumīnă, care este unealta ce īi ajută să īşi exprime ideile. Limbajul scris folosit pe internet de către majoritatea Rumīnilor are caracteristica de a fi īnţesat cu cuvinte şi sintagme Englezeşti mai mult sau mai puţin adecvate, īn locul unora Rumīneşti care ar putea exprima perfect opiniile autorilor.

    Cuvīntul dintr-o limbă străină care este folosit īn locul unui cuvīnt autohton, deşi ambele au acelaşi īnţeles, se numeşte "barbarism". Denumirea are o nuanţă peiorativă, aceasta fiind o moştenire a termenului folosit de cele două mari civilizaţii europene antice (Greacă şi Romană) pentru a desemna persoanele care nu le aparţineau. Un termen mai potrivit pentru cuvintele neautohtone ar fi "străinisme", care nu mai induce nuanţa peiorativă, fiind deja īncetaţenită folosirea unor termeni care indică originea cuvintelor străine, de exemplu "englezisme", "franţuzisme", etc. Dar "barbarism" sugerează cel mai bine comportamentul unui cuvīnt străin care nu se pliază regulilor limbii īn care este introdus, la fel cum "barbarii" de odinioară nu doreau să respecte normele sociale ale marilor civilizaţii antice.

    Marele pericol al acceptării "barbarismelor" īn limba Rumīnă este potenţialul lor distructiv asupra structurii ei de bază. Ceea ce diferenţiază barbarismele de neologismele "civilizate" este tocmai faptul că nu se pot īncadra īn regulile gramaticale existente, pentru ele trebuind să fie adoptate excepţii de la aceste reguli. Dar cu cīt se acceptă mai multe excepţii de la o regulă gramaticală, cu atīt regula respectivă devine mai nesemnificativă şi mai ilogică, ajungīnd să nu mai fie deloc respectată.

    Gramatica este schela pe care este clădit "edificiul" limbii, iar dezagregarea unei porţiuni din această schelă poate avea consecinţe dezastruoase pentru īntreaga construcţie. Persoanele care folosesc barbarisme īn limbajul curent nu sīnt conştiente probabil că īn acest fel īncurajează introducerea unor "cai troieni" īn limba Rumīnă, care īn timp pot să o distrugă din interior. La fel ca şi un organism viu, limba unui popor a evoluat lent şi a ajuns la o stare de echilibru. Barbarismele nu fac decīt să atace permanent acest echilibru, iar numărul lor īn continuă creştere le va uşura mult activitatea distructivă. Cei care vor avea de suferit de pe urma acestui deznodămīnt vor fi tocmai cei care au contribuit la el, dar nu i-au prevăzut consecinţele sau nu le-a păsat de ele.

    Īnsă poate că barbare nu sīnt cuvintele, ci chiar oamenii care, pentru a se simţi "la modă", distrug (īn mod inconştient sau cu bună ştiinţă) o limbă clădită pe parcursul a sute de ani. Există īn momentul de faţă din ce īn ce mai multe persoane de toate vīrstele care se "remarcă" prin folosirea barbarismelor, īn special pe internet, dar din ce īn ce mai frecvent şi īn limbajul de zi cu zi. Iar cei care īndrăznesc să le atragă atenţia asupra limbii "stricate" pe care o folosesc, sīnt luaţi īn rīs sau insultaţi. Folosirea barbarismelor nu este nici pe departe un semn de cultură sau de modernitate, din contră este cel mai bun indiciu al superficialităţii īn gīndire şi al respingerii unui minim efort intelectual care ar implica folosirea cuvintelor autohtone, mult mai adecvate pentru a comunica şi a face īnţeles orice tip de mesaj. Pentru persoanele care folosesc cu precădere barbarisme īn limbajul curent (scris sau vorbit) voi folosi de acum īncolo denumirea de "barbarişti".  

    Chiar şi īn lipsa ajutorului oferit de către cei care o vorbesc, limba Rumīnă are cīteva mecanisme de apărare intrinseci, care īi permit să nu accepte atīt de uşor neologisme. Trebuie menţionat că indiferent cīt de mulţi oameni folosesc un anumit cuvīnt străin, acesta nu va putea niciodată să acceadă la statutul de neologism dacă nu reuşeşte să se adapteze particularităţilor gramaticale ale limbii rumīne.

    Pentru ca un cuvīnt străin să poată fi acceptat ca neologism īn Rumīnă ar trebui să fie īndeplinite următoarele criterii :

  • Să suplinească lipsa unui cuvīnt Rumīnesc pentru o anumită noţiune (obiect, activitate, etc.)
  • Să nu aibă acelaşi īnţeles cu un cuvīnt Rumīnesc deja existent sau cu unul care ar putea fi creat prin fuzionarea unor cuvinte Rumīneşti deja existente
  • Să respecte caracterul fonetic al limbii Rumīne, adică să fie citit aşa cum se scrie, eventual după cīteva modificări adaptative (de ex. eliminarea literelor duble)
  • Să fie uşor de pronunţat īn limbajul vorbit (să nu aibă grupuri de consoane vecine - de ex. "thr")
  • Să fie declinabil fără a se apela la cratimă (de ex. articolul hotărīt şi pluralul să se realizeze prin sudarea sufixelor corespunzătoare, nu prin ataşarea lor cu ajutorul cratimei)
  • Să aibă pe cīt posibil acelaşi gen īn Rumīnă ca īn limba de origine

    O caracteristică esenţială a limbii Rumīne este caracterul ei fonetic, care īnseamnă corespondenţa aproape perfectă īntre modul de scriere şi de pronunţare a cuvintelor. Mai simplu spus, Rumīna se citeşte aşa cum se scrie, spre deosebire de limbi ca Engleza sau Franceza unde există diferenţe mari īntre modul de scriere şi de pronunţare a cuvintelor. Acest lucru face ca importul corect de cuvinte din limbile nefonetice să presupună fie pronunţarea neologismelor īn Rumīnă īn mod diferit faţă de limba originară, fie ajustarea neologismului īn aşa fel īncīt să sune şi īn Rumīnă la fel ca īn limba originară. De exemplu īn Franceză există cuvīntul "restaurant" (pronunţat "restoran") şi el a fost preluat īn limba Rumīnă īn forma lexicală originară ("restaurant"), dar s-a renunţat la pronunţia din Franceză īn favoarea uneia specifice Rumīnei ("restaurant"), īn care se citesc toate literele unui cuvīnt. Pe de altă parte īn cazul Englezescului "match" (pronunţat "meci"), nu putea fi păstrată forma lexicală originară pentru că ar fi sunat "groaznic", deci i-a fost ajustată forma īn "meci" şi s-a păstrat pronunţia din Engleză. Īn sfīrşit, īn cazul Englezescului "tramway" (pronunţat "treamuei"), nu au fost păstrate īn Rumīnă ("tramvai") nici forma şi nici pronunţia originară. Regula de a pune īntotdeauna pe primul loc caracterul fonetic al limbii Rumīne a fost respectată pīnă acum cu stricteţe īn cazul marii majorităţi a cuvintelor importate.

    Din păcate, persoanele care folosesc englezisme īn ziua de azi nu īşi mai pun problema să le adapteze la caracterul fonetic al limbii Rumīne, ci se aşteaptă ca un cuvīnt Englezesc să īşi păstreze atīt forma lexicală, cīt şi pronunţia originară. Domeniul informaticii ne oferă nenumărate exemple īn acest sens: Englezescul "driver" este scris ca atare īn Rumīnă, dar este pronunţat "draiver" şi nu "driver", cum ar fi fost corect. Alte exemple sugestive de neadaptare sīnt barbarismele care conţin litere duble (de ex, oo sau cc). Īn limbile străine, grupurile de vocale cum sīnt "oo" sīnt pronunţate diferit faţă de literele constituente. De exemplu īn cazul englezismului [to] "boot", pronunţia originară este "but". Cei doi de "o" sīnt folosiţi aici pentru că dacă s-ar fi folosit un singur "u", cuvīntul s-ar fi pronunţat īn engleză "băt". Īn limba Rumīnă varianta corectă a acestui neologism trebuie deci să fie "a buta" şi nu "a boota". Un alt cuvīnt scris greşit de unii internauţi este "spammer". Īn limba Engleză cei doi de "m" sīnt necesari pentru a se obţine pronunţia "spamăr". Dacă s-ar fi folosit un singur "m", pronunţia īn engleză ar fi fost "speimăr". Limba Rumīnă nu foloseşte consoane duble decīt foarte rar, iar īn acest caz nu are nevoie de al doilea "m" pentru a păstra o pronunţie aproape de cea originară, deci el trebuie să dispară.

    Atunci cīnd se are īn vedere adoptarea unui neologism, trebuie să se ţină cont şi de uşurinţa cu care va putea fi el folosit īn limbajul vorbit. Unele limbi străine, ca de exemplu Engleza, au cuvinte care conţin grupuri de consoane, dar acest lucru nu alterează pronunţia originară prea mult, pentru că unele din acestea nu sīnt īn fapt rostite. De exemplu īn limba engleză cuvīntul "thread" se pronunţă "tred", consoana "h" fiind aproape ignorată īn pronunţie. Multi internauţi Rumīni folosesc īnsă pe forumurile de discuţii barbarismul "thread" īn locul cuvīntului rumīnesc "fir", care are practic acelaşi īnţeles. Cum "thread" se pronunţă īn Rumīnă aşa cum se scrie, asta ar īnsemna ca multora să li se īncurce limba īn gură atunci cīnd l-ar rosti. Dar fiind vorba doar de o comunicare scrisă, pronunţia lui "thread" nu īi deranjează pe forumiştii Rumīni. Dacă īnsă ar trebui să comunice oral, ei ar renunţa imediat la el şi ar folosi Rumīnescul "fir", care īl traduce perfect pe "thread" şi este extrem de uşor de pronunţat.

    Una dintre cele mai importante particularităţi ale limbii Rumīne se referă la modul de articulare a cuvintelor. Articolul hotărīt este partea de vorbire care ne permite să semnalăm că īn discursul nostru ne referim īn mod specific la un anumit obiect, care le este cunoscut interlocutorilor noştri. Īn majoritatea limbilor străine articolul hotărīt se pune īnaintea cuvīntului pe care īl determină (de ex. "the core", cuvīnt Englezesc). Īnsă īn limba Rumīnă articolul hotărīt se ataşează sub formă de sufix (se "sudează") la porţiunea terminală a cuvīntului articulat. Dacă luăm ca exemplu cuvīntul "nucleu", atunci forma articulată hotărīt a acestuia este "nucleul", unde l-ul terminal este tocmai articolul hotărīt, care aşa cum se vede este alipit la rădăcina cuvīntului. Cele mai multe barbarisme nu trec "testul" articolului hotărīt, adică este imposibil să le ataşezi una din formele de articol hotărīt din limba Rumīnă, fără a obţine o monstruozitate lexicală.

    De exemplu Englezismul "core" (pronunţat "cor") este folosit de multi internauţi īn loc de rumīnescul "nucleu", deşi ambele cuvinte au acelaşi īnţeles. Ei bine, "core" nu va putea deveni niciodată un neologism acceptat, pentru că el nu se poate articula corect. Forma articulată hotărīt "coreul" este inacceptabilă, deoarece vocalele e şi u formează un diftong, iar vocala e ar trebui sa dispară, dacă nu cumva se acceptă pronunţia "coreul". Īnsă dacă ea ar dispare s-ar păstra pronunţia corectă din Engleză, dar ar apare confuzia īntre noul cuvīnt şi unul deja existent, "cor", care semnifică un grup de persoane care cīntă īmpreună. Soluţia este bineīnţeles renunţarea la barbarism şi folosirea cuvīntului "nucleu".

    O alta practică păguboasă a utilizatorilor de barbarisme este formarea pluralului acestora pornind de la forma folosită la singular, la care adaugă unul din sufixele specifice pluralului īn limba Rumīnă, separat cu o cratimă (liniuţa " - ") de restul cuvīntului. Forma rezultată este grotescă, dar evident că pentru persoanele nefamiliarizate cu gramatica Rumīnă acest lucru nu contează. De exemplu cuvīntul Englezesc "controller" este folosit īn exact această formă de mulţi internauţi, iar cīnd vine vorba de obţinerea pluralului ei scriu "controller-e". Īn Rumīnă pluralul nu se face cu ajutorul cratimei, deci această variantă nu va fi niciodată acceptată īn limba literară. Eventual, englezescul "controller" va putea intra īn Rumīnă doar īn forma "controler" (fără "l" dublu), iar pluralul va fi "controlere". Un alt exemplu, chiar mai sugestiv, este cel al cuvīntului Englezesc "layer" (plural "layers"), care se traduce īn limba Rumīnă prin "strat". Ei bine, mulţi utilizatori ai programelor de editare grafică folosesc barbarismul "layer", căruia i-au realizat şi un plural Rumīnesc cu adevărat barbar şi anume "layer-e". Īn acest fel ar trebui să existe doi termeni īn limba Rumīnă cu acelaşi īnţeles, dintre care unul ("strat") să fie folosit exclusiv īn situaţiile care nu privesc informatica, iar celălalt ("layer") să intre īn funcţiune cīnd fraza care īl conţine are legătură cu informatica. Ridicolul acestei situaţii este perceput de orice om cu bun-simţ lingvistic. Trebuie īnţeles de către barbarişti că folosirea cratimei nu este "machiajul" care să permită mascarea unui barbarism īn aşa fel īncīt acesta sa intre liniştit īn limba Rumīnă. Englezismele care nu se vor adapta perfect limbii Rumīne (inclusiv prin abandonarea cratimei īn formarea pluralului sau a articulării hotărīte) nu vor fi acceptate īn vocabularul limbii literare.

    Respectarea regulilor limbii Rumīne este deci esenţială pentru ca un neologism să se integreze perfect īn ea şi să fie acceptat ca un cuvīnt cu "drepturi egale" cu ale celorlalte deja existente. Chiar dacă un număr mare de oameni folosesc zilnic un barbarism, asta nu īnseamnă ca el va putea fi vreodată acceptat īn limba literară, dacă nu se pliază regulilor limbii Rumīne. Gramatica este o ştiinţă, iar cei mai īn măsură să se pronunţe asupra ei sīnt specialiştii, adică lingviştii. Nici un lingvist Rumīn de valoare nu va accepta vreodată să fie afectat caracterul fonetic al limbii Rumīne sau să fie introduse neologisme care se pot declina doar cu ajutorul cratimei. Limbajul scris practicat pe multe din forumurile Rumīneşti este deci fundamental greşit şi nu va putea fi legitimat niciodată din punctul de vedere gramatical. Cei care continuă să folosească barbarisme īşi fac rău lor īnşile, pentru că vor uita să scrie corect īn limba Rumīnă, iar modul "stricat" de a scrie nu va fi acceptat niciodată īn limba literară. Consecinţele pentru ei se vor vedea mai tīrziu, atunci cīnd vor avea de redactat un material oficial. Acesta va trebui scris conform cu normele gramaticale īn vigoare, iar ei vor avea dificultăţi īn a-l concepe şi vor trebui īn ultimă instanţă să suporte consecinţele dezinteresului manifestat faţă de folosirea corectă a limbii lor materne.

 

UTILIZAREA  LIMBII  RUMĪNE  ĪN  DOMENIUL INFORMATIC

    Influxul de neologisme care a avut loc īncepīnd cu anul 1990 a fost fără īndoială cel mai important din toată istoria limbii Rumīne. Fiecare domeniu de activitate şi-a īmbogăţit jargonul specific cu cel puţin cīteva zeci de cuvinte provenind din limba Engleză. Marea majoritate a lor sīnt īnsă barbarisme care au corespondente īn limba Rumīnă, dar acestea din urmă sīnt mai puţin folosite din motive ce ţin mai degrabă de psihologia individului sau a grupului, decīt de lingvistică.

    Dacă este să singularizăm un singur domeniu care este campion la importul de barbarisme, acela este cel legat de tehnologia informaţiei. Informatica este o disciplină relativ nouă, ale cărei baze au fost puse īn USA īn urmă cu cīteva zeci de ani. La fel ca īn cazul oricărei discipline ştiinţifice, a fost nevoie de alcătuirea unui jargon specific, cuprinzīnd termenii necesari pentru a desemna precis noţiuni legate strict de domeniul nou-apărut. Īnsă dacă pīnă atunci termenii ştiinţifici erau creaţi īn general pe baza unor cuvinte Greceşti sau Latine, tocmai pentru a li se conferi un caracter de universalitate, īn cazul informaticii s-a renunţat la această procedură şi s-au folosit de la īnceput termeni preluaţi din limba Engleză obişnuită, cea vorbită īn viaţa de zi cu zi. Trebuie deci subliniat īncă o dată spiritul practic al Usamericanilor, care au luat din vocabularul limbii Engleze nişte cuvinte existente deja şi le-au (re)folosit pentru noţiunile pe care doreau sa le denumească. De exemplu, atunci cīnd a trebuit să fie denumit un dispozitiv care permitea interacţionarea mai uşoară cu calculatorul, i s-a dat numele de "mouse", pentru că firul de conectare cu calculatorul făcea ca dispozitivul să semene cu un şoarece. Lumea s-a obişnuit foarte uşor cu acest nume şi nimănui nu i s-a părut ridicol. Procedura de numire a unor noţiuni din domeniul informaticii folosind cuvinte comune a continuat pīnă īn ziua de azi, fără să declanşeze accese de ilaritate din partea nimănui.

    O mare parte din termenii informatici sīnt cuvinte folosite de sute de ani īn limba Engleză, evident cu alte īnţelesuri decīt cele specifice calculatoarelor. Īnsă sensul principal a rămas cel folosit īn limbajul obişnuit. Atunci cīnd căutăm cuvīntul "mouse" īn dicţionarul Merriam-Webster (referinţa supremă īn domeniul dicţionarelor explicative Englezeşti), prima definiţie este īntotdeauna cea privitoare la micul mamifer binecunoscut. Dispozitivul de interacţionare cu calculatorul apare de-abia pe locul patru. Deci un Englez care rosteşte cuvīntul "mouse" se poate referi fie la rozător (cel mai frecvent), fie la dispozitivul de indicare, īn funcţie de contextul discursului său. Atunci cīnd el intră īntr-un magazin de calculatoare şi īi spune vīnzătorului că doreşte să cumpere "a mouse" [un şoarece], vīnzătorul nu izbucneşte īntr-un rīs incontrolabil, pentru că este evident că se referă la dispozitiv şi nu la rozătorul viu, deşi ambele au aceeaşi denumire.

    Această concordanţă īntre cuvintele obişnuite şi termenii informatici nu este īnţeleasă de unii utilizatori Rumīni ai calculatoarelor, care susţin preluarea īn bloc a tuturor termenilor informatici Englezeşti, chiar dacă aceştia au īn principal un caracter non-tehnic ("mouse", "thread", "core", etc.). Īn viziunea "barbariştilor" ("utilizatorilor de barbarisme") traducerea termenilor Englezeşti īn limba Rumīnă ar fi aproape o blasfemie şi ar duce la o stare de ilaritate (veselie) generală. Motivaţia introducerii īn limbă a Englezismelor neadaptate nu stă īn picioare, pentru că avem de-a face cu aplicarea unui standard dublu, adică folosirea unor "unităţi de măsură" diferite pentru nişte situaţii asemănătoare. Pe de o parte, un Rumīn ar trebui să se simtă prost dacă s-ar duce la un magazin de calculatoare din Bucureşti şi ar spune că vrea să cumpere un "şoarece", dar pe de altă parte acest lucru nu se aplică pentru un Usamerican care ar cere să cumpere un "mouse" dintr-un magazin aflat īn New-York. Care să fie explicaţia pentru măsura dublă de judecare a unor circumstanţe identice? Sīnt vīnzătorii Rumīni mai neserioşi decīt cei Usamericani şi izbucnesc īn rīs din orice? Este cuvīntul Rumīnesc "şoarece" o traducere nepotrivită pentru cuvīntul Englezesc "mouse"? Nu, nici una din aceste două ipoteze nu este cea care ne-ar permite īnţelegerea motivaţiei barbariştilor. Şi asta pentru că nu se ia īn considerare factorul psihologic introdus de barbarişti īn ecuaţie. Ceea ce nu le convine lor este apropierea jargonului informatic de limbajul obişnuit, pentru că marea lor majoritate se mīndresc cu faptul că ştiu să folosească calculatorul, lucru socotit de ei ca fiind un semn de elevare intelectuală, care īi situează deasupra unei bune părţi a populaţiei. Īn momentul īn care ei ar trebui sa vorbească despre folosirea calculatorului folosind cuvinte Rumīneşti "banale", aura lor de "īnvăţaţi" s-ar diminua, pentru că orice "profan" şi-ar da seama că utilizarea calculatorului nu este cel mai greu lucru de pe pămīnt, ci din contră unul din cele mai simple odată ce sīnt deprinse cīteva noţiuni de bază.

    Cuvīntul "mouse" este doar vīrful aisbergului de barbarisme care pluteşe pe "apele" limbii Rumīne, iar "vizibilitatea" sa (faptul că este foarte folosit) l-a făcut protagonistul principal al eforturilor barbariştilor de a-l "adapta" cīt de cīt limbii Rumīne, īn condiţiile păstrării nealterate a formei sale originare. Īn limba Engleză cuvīntul "mouse" nu respectă regula formării pluralului, el avīnd un plural neregulat, şi anume "mice". Ei bine, pluralul le-a dat mari bătăi de cap barbariştilor Rumīni, care au dat la iveală forme pe cīt de ridicole, pe atīt de distractive. Una din ele este "mouse-i" (pronunţată "mauşi"), cu varianta "mousei" (pronunţată la fel, dar cu sufixul pluralului sudat la cuvīnt). Căutarea pluralului perfect pentru "mouse" continuă şi īn prezent pe forumurile Rumīneşti, deşi cu un efort minim cei interesaţi ar fi putut descoperi că īn Dictionarul Explicativ al Limbii Rumīne (ediţia 1998) există deja cuvīntul "maus" (plural "mausuri") care desemnează tocmai dispozitivul de interacţionare cu calculatorul. Lingviştii care au redactat DEX au inventat cuvīntul "maus" şi l-au folosit īn locul traducerii "şoarece", pentru ca astfel să īmpace "capra" gramaticii Rumīne (noul cuvīnt fiind perfect adaptat acesteia) cu "varza" multora din utilizatorii Rumīni, care s-ar fi simţit jigniţi să spună că pun mīna pe un "şoarece" atunci cīnd lucrează la calculator. Asta spre deosebire de utilizatorii Englezi care nu consideră că fac un lucru īnjositor cīnd folosesc "şoarecele" pentru a da comenzi calculatorului. Deşi varianta "maus" propusă īn DEX este foarte bună şi merită să ramīnă forma finală a cuvīntului īn limba Rumīnă, ea este respinsă de barbariştii din "aripa dură", hotărīţi să nu renunţe cu una cu două la Englezismul "mouse". O metodă asemănătoare de inventare a unui cuvīnt nou, anume transcrierea fonetică a cuvīntului străin, a fost folosită şi de mine atunci cīnd am creat cuvīntul "hardisc", īn locul Englezismului "hard disk".

    Exemplele de cuvinte Englezeşti non-tehnice folosite de barbariştii Rumīni īn locul corespondentelor lor autohtone sīnt nenumărate. Absolut orice cuvīnt Englezesc, indiferent cīt de banal, este ridicat la rangul de termen tehnic, iar termenul Rumīnesc corespondent este ignorat cu desăvīrşire, deşi de cele mai multe ori este mai uşor de scris şi de pronunţat. Oricine aruncă o privire pe forumurile Rumīneşti, vede că īn cadrul discuţiilor este folosit cuvīntul Englezesc "link" īn locul celui autohton "legătură", corespondentul său perfect. Deşi barbarismului "link" i s-a inventat un plural ("link-uri") care nu sună deloc bine īn limbajul vorbit, el este totuşi preferat de mulţi cuvīntului corect ("legături"). Asta pentru că "ruşinea" de a folosi un cuvīnt a cărui pronunţie poate fi asociată cu denumirea populară a unei părţi a anatomiei umane ("cur") este mai mică decīt aceea de a folosi un cuvīnt socotit prea banal pentru moderna şi interesanta ştiinţă a informaticii. Nici măcar grotescul cuvintelor derivate din "link" ("a link-a", "link-ează", "link-at", etc.) nu īi face pe barbarişti să le tremure mīna cīnd scriu, ei nedorind īn ruptul capului să utilizeze cuvintele Rumīneşti corecte ("a lega", "leagă", "legat", etc.).

    La fel stă situaţia şi īn cazul cuvīntului Englezesc "shortcut", aparţinīnd limbajului obişnuit, care se traduce prin "scurtătură". Īn cele mai multe texte scrise īn Rumīnă disponibile pe internet este folosit barbarismul "shortcut", īn locul cuvīntului Rumīnesc cu acelaşi īnţeles. Englezii folosesc termenul "shortcut" īn principal atunci cīnd spun "to take a shortcut" ("a o lua pe scurtătură"), referindu-se bineīnţeles la folosirea unui drum mai scurt pentru a ajunge la destinaţie. Tot englezii folosesc "shortcut" şi atunci cīnd spun "to create a shortcut to a file" ("a crea o scurtătură către o filă"), referindu-se la realizarea unei căi de acces rapid la o filă de pe hardiscul calculatorului. Cele două īnţelesuri ale termenului "shortcut" nu intră īn conflict unul cu celălalt, iar īn funcţie de context se deduce īnţelesul adecvat. Acest mod de comportament normal nu este pe placul barbariştilor Rumīni, care ar dori ca atunci cīnd este vorba de un text referitor la informatică să se folosească exclusiv Englezescul "shortcut", iar īn restul cazurilor să poată fi folosit "īnvechitul" scurtătură. Sau poate că le place atīt de mult englezismul īncīt ei īl folosesc şi cīnd merg cu maşina zicīnd că "o iau pe shortcut" ? Tot īn lumea forumurilor Rumīneşti īşi face veacul şi barbarismul "nickname", adoptat cu braţele deschise de internauţii Rumīni, care nu ar folosi Rumīnescul "poreclă" pentru nimic īn lume, deşi are acelaşi īnţeles şi īn plus este mai scurt şi mai uşor de scris decīt corespondentul său Englezesc.

    Discutarea fiecărui barbarism īn parte ar fi interesantă din punct de vedere al analizei psihologice care ar īncerca să descopere resortul ascuns al adoptării lui īn locul cuvīntului Rumīnesc similar. De ce oare se foloseşte "thread" īn loc de "fir" ? Cuvīntul "thread" este folosit de sute de ani de către croitoresele Engleze cu īnţelesul de "aţă" şi are sensul mai general de "fir". Nu este deci vorba de un termen tehnic nou apărut, ci de unul transferat din limbajul obişnuit īn jargonul informatic pentru a desemna īnşiruirea unor mesaje publicate pe un forum de discuţii. Nu există nici o motivaţie raţională pentru a nu folosi Rumīnescul "fir" īn loc de "thread", mai ales că acesta din urmă este mai greu de scris şi de pronunţat. La fel, de ce se folosesc verbele imposibile d.p.d.v. gramatical "a share-ui" (pronunţat "a şerui"), " a host-a" (sau a "host-ui"), "a boot-a", īn loc de variantele rumīneşti corecte "a partaja", "a găzdui" sau "a buta" ? Cu ce este mai bun Englezescul "click" faţă de corespondentul său Rumīnesc "clic", prezent chiar şi īn DEX?

    Descifrarea resortului care stă īn spatele preferinţei barbariştilor Rumīni pentru englezisme neadaptate (greu de scris şi de pronunţat), poate fi realizată doar prin apelarea la ipoteze cu iz psihologic. Una din ele este evidentă, şi anume admiraţia fără limite īn faţa limbii Engleze, care este socotită superioară limbii Rumīne, deşi lucrurile stau īn realitate tocmai invers. Folosirea unui simulacru de limbă Engleză īi face poate pe unii internauţi să se simtă mai puternici, pentru că īn subconştientul lor se simt mai apropiaţi de civilizaţia Usamericană, din care şi-ar dori să facă parte cīt mai repede. Există īn cazul Rumīnilor o dorinţă latentă de a se lăsa cuceriţi, inclusiv la nivel lingvistic, de către naţiunile mai puternice, asimilate cu nişte imperii? Se speră că prin grefarea nefericită de englezisme īn Rumīnă se poate crea impresia apartenenţei la civilizaţia Anglo-Saxonă ? Este cumva "īngenuncherea" limbii Rumīne īn faţa celei Engleze semnalul unui servilism lingvistic, care desăvīrşeşte opera "politicii īn genunchi" exhibată cu nonşalanţă īn ultimii ani de guvernanţii Rumīni faţă de cei Usamericani ?

    Nimic nu ilustrează mai bine prosternarea unora dintre Rumīni īn faţa limbii Engleze decīt barbarismul "site" (pronunţat "sait"), folosit de mulţi īn locul cuvīntului Rumīnesc corect "sit" (pronunţat aşa cum se scrie). Cei care folosesc varianta "site" (plural "site-uri" - pronunţat "saituri") şi o apără cu īnverşunare dovedesc că nu cunosc etimologia acestui cuvīnt. El provine din limba Latină, unde "situs" īnseamnă īn principal "aşezare" ("loc"). Din limba Latină cuvīntul a trecut īn limba Franceză, dar sub o formă uşor modificată şi anume "site" (pronunţat "sit"), păstrīndu-se deci o pronunţie aproape de cea originală. Īn sfīrşit, Englezii au preluat cuvīntul Franţuzesc "site" şi i-au păstrat forma, dar evident că rezultatul a fost schimbarea pronunţiei, care a devenit "sait". Cuvīntul a circulat deci pe traseul Latină-Franceză-Engleză cu modificări ale formei sau pronunţiei, dar asta nu īl poate face să fie privit ca un cuvīnt Englezesc pur, el rămīnīnd un cuvīnt Latinesc modernizat la trecerea prin limba Franceză şi importat ulterior īn limba Engleză. Din moment ce majoritatea lingviştilor susţin că că limba Rumīnă este de origine Latină, rezultă că forma "sit" este cea care ar trebui folosită, nu varianta modificată ("site") existentă īn limba Engleză. Ar fi de un ridicol desăvīrşit ca limba Rumīnă sa primească un cuvīnt Latin, nu din limba de origine, ci prin intermediul unei limbi Nelatine. Dar varianta "site" nu are numai "păcatul" că nu provine direct de la sursă, ci şi pe acela ca nu se adaptează limbii Rumīne. Conform caracterului fonetic al acesteia, cuvīntul "site" ar trebui să fie citit aşa cum se scrie şi s-ar crea confuzia cu pluralul cuvīntului care desemnează ustensila de bucătărie cunoscută ca "sită". Şi bineīnţeles că formarea pluralului unui cuvīnt Rumīnesc cu ajutorul cratimei ("site-uri") este incorectă d.p.d.v. gramatical. Revin iarăşi la părerea majorităţii lingviştilor, care susţin că Limba Rumīnă face parte din grupul limbilor Neolatine alături de Italiană, Franceză, Spaniolă şi Portugheză. Pentru a desemna o locaţie pe internet, se foloseşte īn Italiană termenul "sito" (pronunţat "sito"), īn Franceză "site" (pronunţat "sit"), iar īn Spaniolă şi Portugheză "sitio" (pronunţat "sitio"). Din motivele expuse mai sus, īn limba Rumīnă ar trebui folosit termenul derivat din Latină, adică "sit" şi nu termenul preluat din Engleză, adică "site".

    Īn concluzie, introducerea de cuvinte din jargonul informatic de limbă Engleză īn limba Rumīnă trebuie să se facă īn general doar pentru termenii strict tehnici, iar forma neologismelor rezultate trebuie să fie adaptată gramaticii limbii Rumīne şi să respecte caracterul fonetic al acesteia. De exemplu dispozitivul denumit "router" īn limba Engleză trebuie să fie tradus ca "ruter". O situaţie particulară se īntīlneşte īn cazul cuvīntului Englezesc "chip" (pronunţat "cip"). La origine, acesta este un termen netehnic, ce poate fi tradus īn Rumīnă prin cuvīntul "aşchie". El a fost preluat din limbajul obişnuit īn jargonul informatic pentru că redă foarte sugestiv aspectul procesoarelor, care sīnt nişte "aşchii" (plăcuţe) de siliciu pe care sīnt gravate microcircuite electronice. Traducerea termenului "chip" poate părea foarte simplă, pentru că termenul Englezesc nu ar avea probleme să se integreze d.p.d.v. gramatical īn limba Rumīnă. Īnsă dacă el ar fi importat īn forma originară s-ar crea o confuzie cu termenul "chip" ("faţă") care există de multă vreme īn Rumīnă şi este foarte folosit. De aceea, varianta ideală pentru traducere este cuvīntul "cip", care seamănă bine cu originalul Englezesc şi este adaptat şi limbii Rumīne. Īn mod similar, cuvīntul "chipset" se traduce prin "cipset".

    Traducerea termenilor informatici Englezeşti care provin din cuvinte uzuale (non-tehnice) este primul pas către aducerea informaticii mai aproape de utilizatorii Rumīni, īn special cei īncepători. O bună parte a populaţiei Rumīneşti percepe utilizarea calculatorului ca pe un lucru greu de īnţeles şi asta pentru că se confruntă de la bun īnceput cu două handicapuri, cel al lipsei cunoştinţelor īn acest domeniu şi cel al neīnţelegerii termenilor Englezeşti, care trebuie īnvăţaţi pe dinafară. Traducerea termenilor non-tehnici i-ar ajuta foarte mult pe īncepătorii Rumīni şi i-ar pune pe picior de egalitate cu cei din USA sau Anglia, care nu au īn faţă decīt bariera cunoştinţelor, nu şi pe cea a unui limbaj complet străin. Timpul cīştigat īn acest fel le-ar permite īncepătorilor Rumīni să aprofundeze sensul termenilor tehnici, cei care trebuie cu adevărat īnţeleşi pentru a avansa īn descoperirea lumii calculatoarelor.

 

PROMOVAREA  FOLOSIRII  LIMBII  RUMĪNE  CORECTE

    Foarte multe domenii de activitate au fost influenţate masiv de avansul tehnologiilor digitale din ultimii ani, printre ele fiind de exemplu fotografia. Aparatele foto au devenit din ce īn ce mai mult nişte minicalculatoare la care singurul efort depus de om este apăsarea butonului de declanşare a captării imaginii dorite. Faptul că toate reglajele pot fi făcute automat a făcut ca utilizarea aparatelor foto să fie la īndemīna oricui, aproape indiferent de vīrstă sau pregătire. Asta nu īnseamnă că toţi cei care fac fotografii se transformă automat īn fotografi profesionişti, dar faptul că ei practică fotografia le permite să abordeze subiecte din acest domeniu sau pur şi simplu să comenteze īmpreună cu alţii gradul de īndemīnare la care au ajuns. O mare parte dintre fotografii amatori au dorinţa de a īnvăţa mai mult şi de aceea se īndreaptă către sursele de informare pe care le au la īndemīnă. Există bineīnţeles cărţi de specialitate īn limba Rumīnă, dar ele sīnt percepute ca fiind foarte scumpe, deşi de cele mai multe ori conţinutul lor le justifică preţul. Şi atunci, cei mai mulţi dintre fotografii amatori se īndreaptă către internet, unde informaţiile sīnt abundente şi gratuite, īnsă de multe ori calitatea acestora nu se apropie de cea din cărţile tipărite.

    Ei bine, pe cīt de folositor este internetul prin multitudinea de informaţii care sīnt puse la dispoziţie gratuit, pe atīt este el de "nociv" din cauza faptului că marea majoritate a acestor informaţii există īntr-o singură limbă, cea Engleză. Practic asistăm nu numai la extinderea unei "monoculturi" (cea Anglo-Saxonă) la nivel mondial, dar şi la dominaţia covīrşitoare a limbii Engleze. Aceasta tinde să īşi impună vocabularul de termeni īn toate domeniile activităţii umane, de multe ori fără a ţine cont de existenţa unor termeni autohtoni similari ca sens, care au deja o vechime apreciabilă. Ramīne să ne punem īntrebarea ce este de făcut īn această situaţie pentru a salva culturile sau limbile naţionale, atīt de vulnerabile īn faţa tăvălugului cultural-ştiinţific de limbă Engleză. Metoda cea mai la īndemīnă īn ceea ce priveşte internetul este să creştem numărul de materiale originale care sīnt scrise īn limba pe care nu dorim să o lasăm să dispară sau să se transforme īntr-o limbă vasală celei Engleze. Eventual se poate apela şi la traduceri ale materialelor scrise īn original īn Engleză, dar īn acest caz trebuie bineīnţeles obţinut acordul autorilor.

    Īnsă internetul nu conţine numai informaţie fixată īn articole, ci şi informaţie oferită prin intermediul forumurilor sau listelor de discuţii. Īn viaţa reală, limba vorbită (folosită pentru comunicare directă) influenţează īn cele din urmă limba literară, acest lucru fiind valabil şi pentru lumea virtuală a internetului, unde limba folosită pe forumuri tinde să se impună ca "limbă oficială" a internauţilor, īn special īn ceea ce priveşte terminologia folosită īn domeniile pe marginea cărora se discută (calculatoare, fotografie, muzică, etc.). Spre deosebire de limba folosită īn articole sau cărţi, cea folosită pe forumuri nu pune aproape nici un preţ pe modul de prezentare a informaţiilor, accentul fiind pus exclusiv pe conţinut. Deci este perfect acceptabil īn viziunea majorităţii forumiştilor ca un mesaj care conţine o cantitate de informaţie utilă să poată fi deficitar la capitolul exprimării corecte d.p.d.v. gramatical, stilistic sau lexical. Această atitudine tolerantă a fost propice pentru apariţia unui limbaj propriu forumurilor Rumīneşti, care este īnţesat cu barbarisme provenite din Engleză. De exemplu īn domeniul fotografiei au ajuns să se folosească Englezismele "viewfinder" şi "lightmeter" īn loc de termenii Rumīneşti consacraţi de multă vreme, anume "vizor" şi "exponometru". Situaţia este complicată de cele mai multe ori de faptul că Englezismul este folosit ca atare īn forma sa originală, fără a se īncerca o adaptare la cerinţele gramaticale ale limbii Rumīne. Pur şi simplu se ia un cuvīnt Englezesc (substantiv, verb, etc.), care este apoi cīrpit după nevoie cu sufixe (terminaţii) legate cu cratimă īn funcţie de modul īn care trebuie folosit (plural, articulare, conjugare, etc.). Īncă şi mai grav este faptul că aceste sufixe sīnt inventate "după urechea" forumistului şi astfel se ajunge ca un anumit englezism sa facă flexiunea īn mod diferit după persoana care īl foloseşte. Un exemplu este barbarismul derivat din verbul Englezesc "to host" ("a găzdui") care apare atīt īn forma "a host-a" cīt şi īn cea de "a host-ui", care face prezentul la persoana īntīi ca "eu host-ez" sau "eu host-uiesc".

    A īncerca să se schimbe mentalitatea referitoare la utilizarea corectă a limbii Rumīne de către forumişti este probabil una din cele mai grele īncercări care stă īn faţa celor preocupaţi de destinul limbii lor materne. Şi asta pentru că forumurile sīnt nişte comunităţi care şi-au creat īn timp anumite reguli nescrise, una fiind cea legată de limbajul folosit. Iar cine īncearcă să ocolească aceste reguli va fi mai devreme sau mai tīrziu admonestat dacă nu se pliază regulilor şi eventual forţat să se retragă din comunitate. De exemplu a vorbi pe un forum Rumīnesc despre "fir de discuţie" şi nu despre "thread" īnseamnă a te expune ridicolului public, deşi cuvīntul "thread" este un barbarism care nu are ce căuta īn Rumīnă, nefiind un termen tehnic, ci unul banal care se traduce perfect prin "fir". Exemplele pot continua, cert este că limbajul vorbit pe forumuri are tendinţa de a se auto-īntreţine şi de a se degrada din ce īn ce mai mult, pe măsură ce apar internauţi din generaţiile mai tinere, pentru care limba Rumīnă nu a reprezentat niciodată o preocupare. Persoanele responsabile cu menţinerea ordinii pe forumuri (proprietari, administratori şi moderatori) nu descurajează īn mod explicit folosirea unui limbaj incorect de către forumişti, tocmai pentru că acest lucru ar duce la scăderea numărului de participanţi la discuţii, deci a numărului de vizitatori, īn funcţie de care se īncasează venituri din publicitate. Asta nu īnseamnă ca situaţia forumurilor este disperată, doar că va trebui depus un efort de convingere a persoanelor cu funcţii de răspundere, īn aşa fel īncīt acestea să īnţeleagă necesitatea emiterii dacă nu a unor norme, cel puţin a unor recomandări (susţinute cu exemple) referitoare la folosirea corectă a limbii Rumīne.

    Īn societatea actuală este foarte mult apreciată fluiditatea informaţiilor (rapiditatea cu care se succed) şi noutatea lor. Din această cauză atīt internetul cīt şi revistele au un avantaj faţă de cărţi, de aici rezultīnd şi influenţa lor mai mare asupra celor care caută să īşi īmbogăţească bagajul informaţional īntr-un anumit domeniu. Revistele apar de obicei lunar şi evident că oferă un conţinut mult mai proaspăt (dar nu neapărat mai bun) decīt cărţile, pentru care pot fi scoase ediţii noi cel mult odată la cīţiva ani. Rezultă că numărul celor care folosesc revistele ca mijloc de informare sau de perfecţionare este mai mare decīt al celor care folosesc cărţile. Ca urmare, limbajul scris folosit īn reviste tinde să se impună īn faţa celui folosit īn cărţi, ceea ce nu este deloc un lucru bun din perspectiva limbii Rumīne.

    Redactorii care scriu la reviste nu se prezintă decīt īn postura de cunoscători ai domeniului despre care scriu, nu şi īn cea de cunoscători ai limbii Rumīne, aşa cum ar trebui să fie cazul. O persoană care utilizează zi de zi īn scris limba Rumīnă pentru a-şi asigura existenţa ar trebui să devină interesată cu timpul de păstrarea īn stare cīt mai bună a "uneltei" care īi permite sa supravieţuiască. Acest lucru nu se īntīmplă īnsă, din motive diverse, unul fiind acela al nevoii unei productivităţi crescute, care se combină cu anumit grad de delăsare intelectuală şi de nepăsare pentru starea limbii Rumīne. Redactorul care trebuie să scrie cīteva articole pentru numărul lunar al revistei se documentează de obicei pe internet, şi īn mod inevitabil marea majoritate a materialelor pe care le foloseşte ca referinţe sīnt scrise īn limba engleză. Fie că este presat de timp, fie că nu, redactorul respectiv nu va căuta de cele mai multe ori să vadă dacă nu cumva unii din termenii străini (Englezeşti de obicei) pe care el īi include īn articol au deja corespondenţi īn limba Rumīnă al căror uz este deja īncetăţenit de multă vreme īn rīndul specialiştilor. Se ajunge astfel ca publicul cititor să devină familiarizat mai degrabă cu termenul Englezesc pentru un anumit element (acţiune, dispozitiv, etc.) decīt cu cel Rumīnesc, chiar dacă acesta din urmă este aflat īn folosinţa specialiştilor de cīteva zeci de ani. Un barbarism preferat de mulţi redactori este "layer", folosit pentru a desemna unul din straturile care compun o imagine digitală. Sonoritatea muzicală a acestui termen a avut probabil un rol important īn adoptarea lui, īnsă nimeni nu ia īn seama construcţiile groteşti care trebuie făcute īn cazul īn care cuvīntul ar fi importat īn Rumīnă, de exemplu "layer-izat" īn loc de "stratificat". Conducerea revistelor trebuie să īnţeleagă faptul că are o responsabilitate faţă de limba īn care scriu şi ca urmare trebuie sa pună la punct o politică editorială care să implice folosirea de către redactori a unui limbi Rumīne īn care barbarismele să nu-şi mai găsească locul.

    Situaţia actuală a limbii Rumīne ar trebui să īngrijoreze multă lume, de la simplii cetăţeni pīnă la profesioniştii scrisului, specialiştii īn lingvistică şi chiar autorităţile publice. Doar prin combinarea eforturilor acestor categorii de oameni se poate stopa declinul limbii Rumīne şi restabilirea prestigiului ei. O primă măsură ar putea fi realizarea unui dicţionar de traducere a termenilor tehnico-ştiinţifici din Engleză īn Rumīnă, care să fie publicat pe internet, īn aşa fel īncīt el să poată fi consultat gratuit de oricine doreşte să scrie corect articole īn Rumīnă, indiferent dacă o face pentru situl propriu sau īn cadrul obligaţiilor de servici. Acest dicţionar ar putea fi īnfăptuit prin conlucrarea dintre persoane cu pregătire de specialitate īn domenii variate şi lingvişti/filologi, de exemplu īn cadrul unui proiect colaborativ de tip "Wiki". Se va putea astfel pune la dispoziţia internauţilor un dicţionar Englez-Rumīn care să cuprindă termeni din informatică, medicină, chimie, inginerie, etc. O altă măsură ar putea fi impunerea de către autorităţile de stat din domeniul culturii ca fiecare magazin care vinde componente de calculator să aibă obligatoriu īn ofertă şi tastaturi cu semnele diacritice specifice limbii Rumīne.

    Nu trebuie uitat că gīndirea noastră s-a născut şi trăieşte īn interiorul limbii Rumīne, deci cu cīt păstrăm limba mai curată şi mai conformă cu esenţa sa originară, cu atīt gindirea va putea sa se dezvolte mai bine şi să fructifice potenţialul de creativitate existent īn fiecare din noi.

 

STRATEGIA  DE  ĪNSTRĂINARE,  HANDICAPARE,  DESFIGURARE  ŞI  DESFIINŢARE  A  LIMBII  RUMĪNE

DE  CĂTRE  ACADEMIE

    Limba Rumīnă are o particularitate neaoşă care īi consolidează şi mai mult caracterul fonetic, anume prezenţa diacriticelor. Aceste semne se adaugă literelor A, I, S, T pentru a semnala o modificare a pronunţiei lor. Īn acest fel, Rumīna poate să menţină relaţia "o literă - un sunet" şi pentru sunete pentru care nu există litere corespondente īn alfabetul Latin clasic. Īn timp ce Engleza foloseşte grupuri de două litere pentru aceste sunete ("EH", "UH", "SH", "TZ"), limba rumīnă foloseşte cīte o singura literă (Ă, Ī, Ş, Ţ) pentru fiecare sunet. Deşi diacriticele le par unora ca fiind o caracteristică arhaică, ele reprezintă de fapt o extindere a alfabetului Latin pentru a putea reflecta fonetica diferitelor limbi Europene. Trebuie spus că semnele diacritice se folosesc la absolut toate limbile europene scrise cu alfabet Latin, cu singura excepţie a Englezei. Faptul că Rumīna foloseşte o singură literă (modificată cu ajutorul unui semn diacritic) īn loc de un grup de două sau mai multe litere īntăreşte şi comparaţia dintre limbă şi un organism viu, pentru că aşa cum se ştie toate organismele vii īncearcă să atingă un grad cīt mai mare de eficienţă energetică, adică să realizeze o acţiune cu un consum energetic cīt mai mic. Diacriticele vin mai ales īn sprijinul scriitorilor, permiţīndu-le să īşi reducă efortul fizic (prin scrierea unei litere īn loc de două) şi astfel să īşi conserve resursele energetice, care devin astfel disponibile pentru un travaliu de durată mai lungă.

    Īn Rumīnia există īnsă o adevărată conspiraţie anti-diacritice, iniţiată de masonii latinomani din Academia Romānă īncă din secolul 19 şi adusă la apogeu prin impunerea pe piaţă după 1990 a unui adevărat monopol al tastaturilor fără semne diacritice. Din cauza acestui situaţii singulare īn Europa, a absenţei tastaturilor potrivite pentru scrierea īn limba de stat, poporul Rumīn este singurul popor European care nu este īn stare să-şi scrie corect limba maternă la calculator, de unde rezultă īn exterior o imagine extrem de proastă, aceea a unui popor semi-alfabetizat, care este īntr-atīt de nesimţit şi de leneş īncīt nu vrea să se corecteze.

    Atunci cīnd se discută despre sabotarea caracterului fonetic al limbii rumīne neaoşe nu trebuie omise modificările ortografice străinomane recomandate de Academia Romānă (AR) īn anul 1993, care induc o excepţie īn ceea ce priveşte regula "un sunet - o literă" existentă īn limba rumīnă.

    Astfel, prevederea ca "sunetul Ī să se redea īn scris prin literele Ī şi Ā īn funcţie de poziţia lui īn cuvīnt" este de o absurditate nemărginită, venind să submineze punctul forte al limbii Rumīne, şi anume caracterul ei fonetic perfect. Motivaţia care a stat la baza recomandării a fost de ordin propagandistic latinoman şi nu ştiinţific. S-a spus că folosirea īn exclusivitate a literei Ī maschează originea latină a unor cuvinte Rumīneşti şi astfel poate fi pusă la īndoială originea Latină a limbii Rumīne. Īnsă majoritatea lingviştilor spun că caracterul Latin al limbii Rumīne este demonstrat īn principal de structura ei gramaticală şi abia apoi de multele cuvinte Rumīneşti care seamănă cu omoloagele lor Latine. Pe de altă parte, conform recomandărilor Academiei, cuvīntul "rīu" ar trebui scris "rāu", iar acest lucru nu face decīt sa-i ascundă presupusa origine Latină (cuvīntul "rivus"), lucru valabil şi pentru "fān", cuvīnt despre care se pune că ar proveni din latinescul "fenum". Există multe alte situaţii care demonstrează că folosirea lui Ā īn loc de Ī este contrară etimologiei (originii) cuvīntului. Un alt efect nefast al modificării ortografice din 1993 este faptul că pentru anumite cuvinte forma lor scrisă trebuie īnvăţată pe de rost. De exemplu cuvīntul "reīntīlnire" ar trebui scris "reīntālnire", dar mulţi vor aplica automat noua regulă impusă de AR (sunetul Ī din interiorul cuvīntului să fie scris Ā) şi īl vor scrie "reāntālnire". Se vede deci că modificările ortografice recomandate de Academie nu fac decīt să creeze confuzie īn mintea vorbitorilor de Rumīnă şi să īngreuneze procesul de īnvăţare şi scriere a limbii de către Rumīni sau străini. Īn concluzie, motivaţia AR pentru folosirea a două semne (Ī şi Ā) pentru acelaşi sunet nu stă īn picioare, pentru că nu este coerentă cu ea īnsăşi.

    Cealaltă recomandare a Academiei ("prezentul indicativ al verbului 'a fi' să fie scris şi pronunţat : sunt, suntem, sunteţi īn loc de sīnt, sīntem, sīnteţi") este un nou exemplu de propagandism latinoman care aduce deservicii limbii şi utilizatorilor ei. Varianta SĪNT este cea neaoşă, folosită de popor īncă de la īnceputurile limbii Rumīne. Varianta SUNT este īnsă una străină, care a apărut prima oară īn anul 1800 īntr-o lucrare a unui membru al Şcolii Ardelene, fiind apoi impusă cu forţa prin intermediul īnvăţămīntului de stat, controlat de latinomani. Lăsīnd īnsă la o parte consideraţiile de ordin istoric, trebuie spus şi că SĪNT este mai uşor de pronunţat decīt SUNT şi permite o cursivitate mai mare a exprimării vorbite. Modificările ortografice recomandate de Academia Romānă īn 1993 nu au nici o bază ştiinţifică sau raţională, iar pentru binele limbii Rumīne prezente şi viitoare, ele nu trebuie folosite.

    Lingviştii s-au opus acestor modificări ortografice şi fonetice nesăbuite care complică, handicapează şi arhaizează limba Rumīnă scrisă şi vorbită. Īnsă membrii Academiei Romāne şi-au văzut īn 1993 numai propriul interes, acela de a-şi păstra scaunele şi indemnizaţiile neruşinate plătite din banii poporului prin intermediul bugetului de stat. Pentru aceasta academicienii au folosit un truc propagandistic, spălīndu-şi imaginea de colaboraţionişti benevoli ai regimului comunist timp de peste 40 de ani, prin modificarea limbii. Rumīnii s-au lăsat prostiţi uşor de către academicieni, aşa cum au mai făcut-o şi īn alte situaţii de-a lungul timpului, cīnd Academia Romānă a reuşit să mintă populaţia, făcīnd-o să accepte lucruri care s-au dovedit contrare interesului naţional, cum ar fi schimbarea numelui poporului din Rumīn īn Romān.

 

UNIVERSALITATEA  LIMBII  RUMĪNE

    Secolul 21 se doreşte a fi unul al raţiunii, īn care să primeze īnţelegerea īntre persoane aparţinīnd unor culturi diferite, īn aşa fel īncīt războaiele care au marcat atīt de puternic secolul 20 să nu se mai producă. Necesitatea existenţei unei limbi universale este cu atīt mai stringentă cu cīt datorită internetului lumea se transformă pe zi ce trece īntr-o uriaşă comunitate la nivel planetar, īn care piedicile cele mai mari īn calea comunicării īntre oameni nu mai sīnt de ordin fizic (spaţial), ci cultural. O limbă universală, care să poată fi īnvăţată uşor de toată lumea, este deci soluţia care ar permite atenuarea diferenţelor de ordin cultural prin īnţelegerea şi acceptarea acestora. Dar tocmai pentru că trăim īntr-un secol īn care tehnologia capătă o importanţă din ce īn ce mai mare, o limbă universală va trebui īn acelaşi timp să poată fi īntrebuinţată cu uşurinţă nu numai īn comunicaţiile interumane, ci şi īn cele dintre oameni şi maşini. Limba Rumīnă este cea mai indicată pentru a deveni limbă universală, datorită caracteristicilor sale intrinseci, care o fac foarte uşor de īnvăţat şi de utilizat atīt de către oameni, cīt şi de către maşini. Deşi această afirmaţie poate părea ca izvorīnd din convingeri de tip naţionalist, la baza ei stau exclusiv argumente de ordin pragmatic.

    Cel mai convingător argument īn sprijinul superiorităţii limbii Rumīne faţă de orice altă limbă vorbită pe glob este caracterul ei fonetic aproape perfect, care se traduce prin corespondenţa nemijlocită īntre semn (literă) şi sunetul semnificat de acesta. Īn limba Rumīnă o literă se pronunţă īntotdeauna īn acelaşi fel, indiferent de locul ei īn cadrul cuvīntului. A se compara acest lucru cu limba Engleză, unde o aceeaşi literă se pronunţă diferit īn funcţie de locul precis ocupat īn cuvīnt. De exemplu litera "A" din cuvīntul Englezesc "can" se pronunţă de fapt "e", litera "a" din cuvīntul "able" se pronunţă "ei", litera "a" din cuvīntul "car" se pronunţă "a", iar litera "a" din cuvīntul "motherboard" nu se pronunţă deloc. Alt exemplu sugestiv este litera "E", care īn cuvīntul Englezesc "secret" se pronunţă "i", īn timp ce īn cuvīntul "pen" se pronunţă "e". Dar nu numai vocalele prezintă diferenţe importante de pronunţie īn Engleză, ci şi consoanele. Litera "S" se pronunţă "s" īn cuvīntul "sea", īnsă se pronunţă "ş" īn "sure" sau "z" īn "desert". O altă particularitate a limbii Engleze care o face dificil de īnvăţat este şi faptul că unele cuvinte care sīnt scrise identic se pronunţă diferit. De exemplu cuvīntul "live" poate fi folosit ca adjectiv şi atunci se pronunţă "laiv" ("live broadcasting" - "transmisiune directă"), sau poate fi folosit ca verb ("a trăi") şi atunci se pronunţă "liv" ("they live here" - "ei trăiesc aici")

    O persoană care īnvaţă limba Rumīnă nu trebuie decīt să audă un anumit cuvīnt şi va şti să īl scrie imediat. Īn limba Engleză acest lucru nu este suficient, trebuind ca pentru fiecare cuvīnt să fie īnvăţat şi modul īn care se scrie acesta, tocmai pentru că există cuvinte care se pronunţă la fel, dar se scriu īn mod diferit. Oricine a vizitat forumurile de pe internet īn limba Engleză a văzut că īnşişi vorbitorii nativi ai acestei limbi au dificultăţi īn a scrie corect unele cuvinte, care sīnt dealtfel foarte des folosite. Una din cele mai răspīndite greşeli de scriere este cea a cuvīntului "than" ("decīt"), care este frecvent scris "then" ("atunci"), pentru că deşi semnifică lucruri complet diferite, ambele cuvinte se pronunţă exact la fel. Altă greşeală des īntīlnită pe forumurile Englezeşti este scrierea cuvīntului "separate" ca "seperate", īn acest caz pronunţia fiind aceeaşi, īnsă al doilea cuvīnt neexistīnd de fapt īn dicţionar. Dificultatea scrierii corecte īn limba Engleză face ca de multe ori pe forumuri să apară scris după unele cuvinte "(sp?)", ceea ce indică faptul că autorul mesajului (de cele mai multe ori avīnd Engleza ca limbă maternă) nu este sigur de modul īn care se scrie corect cuvīntul respectiv. Īn fapt ortografia (scrierea corectă - "spelling") este o disciplină atīt de importantă pentru Engleză, īncīt există concursuri şcolare chiar de nivelul olimpiadelor pentru testarea cunoştinţelor, şi asta nu numai la clasele mici. Pentru vorbitorii de limbă Rumīnă astfel de concursuri nu īşi au rostul, neexistīnd o diferenţă īntre literele care se aud la pronunţia unui cuvīnt şi cele din care este el scris.

    Īnşişi vorbitorii nativi de Engleză şi-ar dori ca limba lor maternă să fie o limbă fonetică precum Rumīna, tocmai pentru că le-ar uşura mult exprimarea şi i-ar scăpa pentru totdeauna de coşmarul corectitudinii ortografice care īi bīntuie de fiecare dată cīnd scriu ceva. Este adevărat că există softuri speciale de verificare a ortografiei Engleze, īnsă ele nu sīnt īntotdeauna la īndemīnă sau nu este timp pentru rularea lor. Tocmai din cauza asta, unii Usamericani (īn special tinerii), īncearcă să impună pe internet folosirea unor variante scrise al cuvintelor Englezeşti care să respecte criteriul fonetic, şi nu pe cel ortografic. Astfel, cuvīntul "cause" este uneori scris "cuz", "was" este scris "wuz", "says" este scris "sez", etc.. Este ironic faptul că Rumīnii īncearcă să "Anglicizeze" limba Rumīnă pentru a o face mai "interesantă", prin importul masiv de neologisme Englezeşti nedaptate gramaticii Rumīne, īn timp ce Usamericanii īncearcă să "Rumīnizeze" limba Engleză pentru a o face mai practică, dorind să o transforme īntr-o limbă fonetică, lucru contrar regulilor gramaticale Engleze.

    Una din promisiunile īncă neīmplinite ale erei informaticii este comunicarea directă prin voce īntre om şi maşină. Deşi s-au făcut eforturi mari īn acest sens, iar tehnologia actuală permite oricărui calculator apărut relativ recent să ruleze softuri de recunoaştere vocală ("voice recognition") sau de citire de text ("text-to-speech"), rezultatele sīnt departe de aşteptari şi asta tocmai pentru că aceste softuri au fost concepute pentru limba Engleză. Maşinile au nevoie ca datele care le sīnt furnizate ("input") să fie foarte clare, pentru ca prin prelucrarea lor să fie produse rezultate corecte ("output"). Ele nu au flexibilitatea creierului uman care īnvaţă să lucreze foarte uşor cu excepţiile de la regulile gramaticale, alegīnd varianta corectă īn funcţie de context. Citirea textelor īn limba Engleză de către calculatoare a dus īn cele din urmă la rezultate mulţumitoare, dar asta numai după un efort foarte mare din partea programatorilor, care au trebuit să ia īn calcul toate particularităţile de exprimare vocală a limbii Engleze ce decurg din lipsa de corespondenţă īntre scrierea şi pronunţarea cuvintelor. Succesul relativ obţinut se datorează īnsă şi faptului că datele pe care le prelucrează calculatorul nu sīnt variabile, adică avem de-a face cu un text scris, iar calculatorul trebuie doar să recunoască literele care compun un cuvīnt şi apoi să īl rostească, de-abia aceasta a doua etapă fiind mai dificilă, pentru că aşa cum am spus mai sus pronunţia unei litere īn Engleză diferă īn funcţie de poziţia ei īn cadrul cuvīntului.

    Īn cazul recunoaşterii vocale, progresele făcute nu sīnt atīt de importante, pentru că aici intervine factorul uman cu variabilitatea sa intrinsecă. Fiecare om are o voce unică, nemaīntīlnită la altcineva, care este caracterizată prin amplitudine, timbru şi tonalitate. Pe līngă aceste caracteristici, care ţin mai mult de conformaţia anatomică, fiecare om are şi un anume fel unic de a vorbi, caracterizat de viteza cu care vorbeşte, de inflexiunile vocii şi de dicţie (claritatea pronunţiei). Toate aceste particularităţi pot produce dificultăţi de comunicare chiar şi īntre oameni, pentru că nu este uşor sa īnţelegi ce spune cineva care vorbeşte prea repede sau pronunţă cuvintele īn mod neclar. Īnsă urechea şi creierul uman reprezintă un tandem mult mai bine adaptat la receptarea vocii şi interpretarea conţinutului ei decīt tandemul "microfon - soft de recunoaştere vocală". A pune la punct un program care să interpreteze corect cuvintele din limba Engleză spuse de mai mulţi oameni este un lucru care s-a dovedit foarte greu, iar rezultatele sīnt pe măsură, adică neconcludente. Fiecare soft de recunoaştere vocală (de ex. cel inclus īn MS Office 2003, bazat pe motorul de recunoaştere vocală produs de Microsoft) are nevoie de o antrenare prealabilă pentru o anumită voce, tocmai pentru ca să poată lua īn calcul caracteristicile sonore ale vocii respective atunci cīnd trebuie să interpreteze conţinutul mesajului vorbit. Chiar şi aşa, rezultatele sīnt de multe ori nesatisfăcătoare, existīnd chiar şi situaţii īn care diferenţa dintre cuvīntul rostit de om şi cel "ghicit" de calculator dă naştere la situaţii ilare (rizibile). Softul poate fi folosit cu rezultate bune atunci cīnd este vorba de unele comenzi simple. Dictarea liberă a unui text pune totuşi destule probleme, tocmai din cauza faptului că limba Engleză īi creează dificultăţi calculatorului īn situaţiile neclare, de exemplu atunci cīnd trebuie să aleagă din mai multe cuvinte care se pronunţă la fel pe acela care se potriveşte sensului textului dictat. Dacă mai adăugăm şi faptul că majoritatea oamenilor care nu sīnt vorbitori nativi de Engleză au probleme īn a pronunţa cuvintele Englezeşti respectīnd intonaţia şi accentul corect, atunci este de īnţeles de ce softurile de recunoaştere vocală nu sīnt foarte folosite īn momentul de faţă. Unele din dificultăţile pe care trebuie să le surmonteze calculatorul īn sarcina sa de a vocaliza corect limba engleză scrisă sīnt prezentate īntr-un articol de pe situl Societăţii Americane de Lingvistică. Argumentele din articol pot fi verificate cu orice soft de tipul text-īn-voce ("text-to-speech").

    Utilizarea limbii Rumīne pentru comunicarea cu calculatorul ar face mult mai uşoară interacţiunea dintre om şi maşină. Dat fiind caracterul fonetic al ei, citirea unui text de către calculator nu ar īntīmpina nici o dificultate din partea acestuia, pentru fiecare literă existīnd un singur sunet care trebuie memorat de către softul calculatorului. Chiar şi īn ceea ce priveşte recunoaşterea vocală, lucrurile ar fi mult mai simple īn cazul folosirii limbii Rumīne, pentru că "auzind" un anumit cuvīnt calculatorul poate să deceleze foarte uşor literele din care este format acesta şi apoi să-l identifice cu mare precizie, nemaiexistīnd incertitudinile determinate de cuvintele care se rostesc la fel dar se scriu īn mod diferit, aşa cum se īntīmplă īn cazul limbii Engleze.

    Ţinīnd cont de toate argumentele īn sprijinul superiorităţii intrinseci a limbii Rumīne faţă de limba Engleză care au fost prezentate mai sus, este cel puţin stranie atitudinea multor Rumīni care īşi consideră limba maternă ca fiind o limbă de categoria a doua, inferioară celei Engleze. Admiraţia fără limite faţă de aceasta din urmă este probabil datorată necunoaşterii caracteristicilor lingvistice ale ei. Oricine vizitează forumurile Rumīneşti este uimit de numărul mare de cuvinte Englezeşti din mesajele internauţilor, ca şi cum Rumīnilor le-ar fi ruşine să-şi vorbească propria limbă şi ori de cīte ori au posibilitatea folosesc cuvinte străine īn locul celor autohtone. Īnsă o privire mai atentă asupra conţinutului mesajelor postate pe forumuri arată că de fapt "fanii" neīnduplecaţi ai limbii Engleze nu sīnt niciodată cunoscători īn profunzime ai acestei limbi, ci posedă doar o cunoaştere de suprafaţă, care se limitează la cititul şi scrisul unor cuvinte folosite frecvent, uneori fără a le īnţelege pe deplin sensul lexical. Cea mai mare parte dintre forumişti nu ştiu să se exprime coerent īn scris īn limba Engleză, dovadă fiind numeroasele greşeli de exprimare atunci cīnd īncearcă să scrie o frază, care necesită mai multe cunoştinţe gramaticale decīt scrierea unor cuvinte disparate. O altă dovadă a superficialităţii cunoaşterii Englezei de către cei mai mari "fani" ai ei este faptul că secţiunile īn această limbă ale forumurilor Rumīneşti (acolo unde ele există) sīnt pustii, tocmai pentru că aici s-ar vedea clar gradul redus de stapīnire a ei de către majoritatea internauţilor şi nimeni nu doreşte să-şi expună ignoranţa īn văzul tuturor. Reiese clar de aici că "fanii" limbii Engleze o dispreţuiesc īn interiorul lor la fel de mult ca şi pe limba Rumīnă, din moment ce nu īşi dau silinţa de a o īnvăţa īn mod corespunzător.

    Internauţii anglomani refuză să gīndească pe termen lung şi nu īşi dau seama că ei vor fi primii care se vor plīnge de abundenţa cuvintelor Englezeşti īn Rumīnă. Şi asta pentru că ei cunosc bine doar cuvintele din jargonul informatic, dar īn momentul īn care vor apare īn limbajul uzual multe Englezisme din alte domenii (medicină, economie, industrie, artă, etc.) nu vor putea să le īnveţe pe toate şi se vor face de rīs atunci cīnd nu le vor īnţelege sensul şi pe deasupra le vor scrie greşit. Cei care stau mult pe internet īnvaţă cum se scrie "site" pentru ca īl īntīlnesc frecvent, īnsă asta nu īnseamnă că le va conveni atunci cīnd vor trebui sa īnveţe cum se scriu termeni folosiţi īn jargonul economic de limbă Engleză, precum "supply", "income" sau "expenditure", dacă aceste cuvinte vor īncepe să fie folosite īn detrimentul corespondentelor autohtone ("ofertă", "venit", "cheltuială"). De fapt, aceste lucruri se īntīmplă şi acum, de exemplu īn cazul cuvīntului "poll" ("sondaj de opinie"), care este de multe ori scris greşit de internauţi sub forma "pool", cuvīnt al cărui sens ("baltă") e complet diferit faţă de cel intenţionat. O altă greşeală frecvent īntīlnită pe forumuri este considerarea unor cuvinte Rumīneşti care există īn vocabular de multă vreme ca fiind importuri recente din Engleză. Īn acest sens există mulţi internauţi (dacă nu chiar majoritatea) care cred că "forum" a pătruns īn limba Rumīnă doar de cīţiva ani, odată cu apariţia forumurilor de pe internet, cīnd īn fapt el există īn rumīnă de mai bine de un secol. Pluralul lui "forum" nu este deci scris "forumuri", aşa cum ar fi corect, ci este scris "forum-uri", după regula inventată de internauţii anglomani, conform căreia un Englezism face pluralul folosind forma de singular la care se aduga terminaţia "uri", despărţită de cuvīnt printr-o cratimă. Dependenţa de cratimă pentru articularea şi formarea pluralului īi face pe internauţii anglomani să facă tot felul de greşeli ortografice ("text-ul", "regulament-ul", "avatar-ul"), īn toate aceste cazuri formele corecte fiind scrise fără cratimă, pentru că este vorba de cuvinte deja existente īn Rumīnă de multă vreme. Din cauza potenţialului mare al Englezismelor de a afecta structura internă a limbii Rumīne şi de a crea confuzii ortografice grave, trebuie importate numai cuvintele Englezeşti care nu au corespondent īn Rumīnă (sau al căror corespondent nu poate fi creat din cuvinte Rumīneşti deja existente), iar importarea trebuie īnsoţită de adaptarea acestora la specificul gramaticii Rumīneşti.

    Există din păcate impresia larg răspīndită că o limbă străina (Engleza, īn speţă) poate fi īnvăţată doar urmărind filme (artistice sau de desene animate) subtitrate şi citind materiale scrise existente pe internet. Sigur că un grad de īnţelegere a limbii străine se obţine īn acest fel, īnsă el este total necorespunzător şi nu ridică pe nimeni la nivelul de cunoscător al limbii īn cauză. Īnvăţarea sistematică a limbii este astfel neglijată complet, fiind socotită inutilă, ceea ce este o greşeală majoră. Desigur că filmele te pot ajuta sa īţi faci un bagaj de cuvinte şi să īnveţi īn acelaşi timp pronunţia lor, īnsă ele nu te pot īnvăţa să scrii cuvintele pe care le auzi şi nu te pot īnvăţa cum să le foloseşti pentru a alcătui cu ele propoziţii corecte. Īnvăţarea scrisului unei limbi străine citind materiale de pe internet este o mare iluzie, pentru că majoritatea internauţilor citesc doar articole referitoare la informatică, domeniu care foloseşte un jargon special, ce conţine un număr limitat de cuvinte, care pe desupra au uneori sensuri diferite faţă de utilizarea lor īn viaţa de zi cu zi. Articolele tehnice folosesc de obicei un stil sec, adaptat funcţiei de descriere şi explicare, care nu are nici pe departe bogăţia limbajului viu folosit īn conversaţii sau īn literatură. Īnvăţarea adevărată presupune stăpīnirea gramaticii şi citirea multor lucrări cu caracter literar, singurele care pot dezvălui bogăţia unei limbi, permiţīnd īn acelaşi timp dezvoltarea capacităţii de a scrie corect.

    Limba Rumīnă este o limbă care īi ajută mult pe scriitori, pentru că ea permite concentrarea gīndirii exclusiv pe conţinutul ideilor care trebuie exprimate şi lăsarea deoparte a grijii pentru corectitudinea ortografică, pentru că aceasta este implicită. Īn epoca internetului, īn care exprimarea īn scris este la īndemīna tuturor, limba Rumīnă este unealta pefectă pentru oricine doreşte să īşi descopere şi exploateze creativitatea.

 

ANEXA 1 : COMENTARII  PE  MARGINEA  ACESTUI  ARTICOL

 

ANEXA 2 : DISCUŢIE  PE  FORUMUL  TSK  DESPRE  ACEST  ARTICOL (filă locală de 1,1 MB)

Atenţie, forumul Tsk a fost unul care a permis o libertate de limbaj absolută, prezentă şi pe firul menţionat.

VATRĂ ] DISCUŢII ] LEGĂTURI ] MANUALE ] TRADUCERI ] DICŢIONAR ] ARTICOLE ] LIMBI ] RECENZII ] NOUTĂŢI ] CONTACT ]

Copyright © MUNTEALB. Toate drepturile rezervate. All rights reserved. Tous droits réservés.

Toate materialele de pe acest sit sīnt originale şi sīnt scrise de MunteAlb.

Reproducerea materialelor (integrală sau parţială) fără acordul autorului intră sub incidenţa Legii privind Dreptul de Autor.

 

Pe acest sit este folosit modul de scriere corect, logic, practic, naţional, nepropagandistic şi nelatinoman, cel cu ī din i şi sīnt.

 

Alegerea terminologiei folosite pe sit este explicată īn materialul Limba Rumīnă īn Epoca Informaticii.

 

Situl se găseşte la adresa :  http://muntealb.16mb.com/

Sit văzut optim cu opţiunea "Large Fonts" selectată īn Display Properties. Alternativ se poate face clic īn Internet Explorer pe meniul "View", se duce cursorul peste opţiunea "Text Size" şi apoi se face clic pe opţiunea "Larger" din meniul care apare. Culoarea textului şi a fundalului paginilor sitului poate fi modificată īn aşa fel īncīt să respecte aranjamentul coloristic din Windows Explorer, care este de obicei text negru pe fundal alb. Īn Internet Explorer se face clic pe meniul "Tools", apoi pe opţiunea "Internet Options". Īn fereastra care apare se face clic pe butonul "Accessibility" şi se bifează căsuţa "Ignore colors specified on Web pages", după care se apasă pe butonul "OK". Se procedează similar dacă este folosit un alt program de explorare a internetului. Pentru a se reveni ulterior la culorile originale se īnlătură bifarea.
Diacriticele din această pagină au fost adăugate automat cu programul gratuit AutoCorect, varianta clasică.