ACTIVITATEA  PE  INTERNET  A  AUTORULUI  SITULUI  ĪN  ANUL  2011

Abonarea la fluxul RSS al sitului este cea mai bună metodă pentru a fi informat rapid despre noutăţile apărute pe sit

 
 03.12.2011  Recenzii [#05] : Tīrgul de carte "Gaudeamus 2011" (partea 3)
 26.11.2011  Recenzii [#04] : Tīrgul de Carte "Gaudeamus 2011" (partea 2)
 23.11.2011  Recenzii [#03] : Tīrgul de Carte "Gaudeamus 2011" (partea 1)
 01.11.2011  Diverse [#30] : Abonamente pe Facebook
 31.10.2011  Diverse [#29] : Prietenii pe Facebook
 27.09.2011  Articole [#06] : Hoţii de Traduceri
 10.08.2011  Recenzii [#02] : Romanul "Barbarii" de Laurenţiu Liviu Faighel
 03.07.2011  Diverse [#28] : Discuţii pe Internet | Actualizări ale Traducerilor
 01.06.2011  Recenzii [#01] : Tīrgul de Carte "Bookfest 2011"
 25.05.2011  Diverse [#27] : Discuţii pe Internet | Traduceri de Softuri Antispion şi Utilitare | Actualizări ale Traducerilor
 

Recenzii [#05] - Tīrgul de carte Gaudeamus (partea 3) : 3 decembrie 2011

    Am lăsat să mai treacă cīteva zile īnainte de a scrie din nou despre Gaudeamus. De fapt am aşteptat reacţiile celor care scriu pe internet, īn special ale blogherilor (din care destui stau īn Bucureşti, deci ar fi putut să viziteze uşor tīrgul). Dar aceste reacţii lipsesc aproape cu desăvīrşire, aşa cum lipsesc şi articolele de ziar care să prezinte nişte concluzii despre tīrgul recent īncheiat. Să se fi produs deja despărţirea completă īntre cele două medii de publicare a textului, adică īntre ecran (internet) şi hīrtie (carte)? Cei care publică pe internet sīnt chiar atīt de dezinteresaţi de cărţi īncīt să nu viziteze cel mai mare tīrg de carte anual? După lipsa aproape totală de reacţie de pe bloguri (inclusiv cele cu tematică literară) ai crede că da. Sau mai degrabă cei de pe internet au lăsat baltă cărţile şi au trecut la "ebook-uri" (cărţi electronice), aşa că vizitarea unui tīrg de carte tipărită a devenit inutilă pentru ei, din moment ce nu mai consumă aşa ceva? Poate că au trecut direct la "ebook-uri" īn engleză, a căror ofertă este enormă pe internet şi se pot cumpăra cu un preţ mai mic decīt cărţile pe hīrtie tipărite de hrăpăreţele edituri autohtone.

    Īn ţările dezvoltate economic "ebook-ul" pare a fi devenit deja cel mai mare duşman al cărţii tipărite, ale cărei vīnzări le ronţăie īncetul cu īncetul, an de an. Dar să se fi īntīmplat asta şi īn Rumīnia? Şi-au cumpărat rumīnii "ebook readere" şi stau cu ochii pe ele, īn loc de a răsfoi paginile cărţilor tipărite? E greu de crezut asta, pentru că preţul unor astfel de "device-uri" este īncă foarte mare pentru buzunarul omului obişnuit. Dar chiar dacă pīnă acum numărul posesorilor de cititoare electronice nu e destul de mare, el va īnregistra sigur o creştere importantă, pentru că pe termen lung posesorii acestor aparate ies īn cīştig. Nu vorbesc aici de numărul enorm de cărţi electronice disponibile gratis pe internet (īn mod mai mult sau mai puţin legal), ci de faptul că "ebook-urile" costă pe piaţa rumīnească cu 30-50% mai puţin decīt echivalentele lor tipărite, lucru evident pentru oricine vizitează siturile editurilor Polirom şi Humanitas. Deci cine se dotează cu un "ebook reader" şi este un cititor avid de cărţi īşi va recupera investiţia īn cel mult un an, tocmai pentru că nu va mai fi obligat să plătească preţurile enorme ale cărţilor pe hīrtie. Oferta de "ebook-uri" rumīneşti este īncă infimă faţă de oferta de cărţi tipărite, īnsă ea va creşte permanent de acum īncolo şi nu cred că vor exista multe apariţii noi la editurile mari care să nu aibă şi un corespondent electronic.

    Că tot vorbeam de cititoare electronice, ucigaşele cărţilor tipărite şi implicit ale tīrgurilor de carte, ei bine a existat o firmă ce comercializează aşa ceva prezentă chiar la Gaudeamus īntr-un loc care trebuie să-i fi costat o groază de bani, adică īn zona centrală foarte aproape de uşile de intrare īn pavilion. Dacă făceai vreo 10 paşi de la intrare şi te uitai īn stīnga dădeai de ei. E vorba de Evolio, o firmă destul de cunoscută pe piaţa locală a "ereader-elor". La standul lor de la Gaudeamus erau expuse trei "device-uri", adică un "ereader" şi două "tablets". Cititorul electronic pe care l-am văzut eu la prima vizită īn tīrg era EvoBook versiunea 1, apărută de vreun an deja şi care costa īn jur de 600 de lei. Ştiam de el, normal, īl şi văzusem prin magazine, dar niciodată nu m-am gīndit să-l cumpăr, fiind mult prea scump. Ei bine, cei de la Evolio au dovedit că nu se află īn contact cu realitatea rumīnească şi pentru versiunea 2 a "ebook reader-ului", lansată īn premieră la Gaudeamus, au pus un preţ de 640 de lei. Dacă ar fi cu ochii pe concurenţă ar vedea că se pot cumpăra "device-uri" similare cu al lor cu preţuri īntre 500-600 de lei de pe eMag.ro. Pe situl Elefant.ro e la fel, toate cititoarele electronice sīnt mai ieftine decīt cel de la Evolio, şi nu se poate spune că-s făcute de firme mai puţin prestigioase ca Evolio, ba din contră. Īn sfīrşit, e treaba celor de la Evolio ce preţuri īşi pun la produse, dar părerea mea e că o să iasă curīnd de pe piaţa "ereder-elor" dacă menţin preţul actual. Poate că şi ei īşi doresc să iasă şi să se concentreze pe tablete, unde am văzut că au preţuri ceva mai rezonabile. Dar n-am stat să le compar produsele cu cele ale concurenţei, deci nu ştiu dacă preţurile-s rezonabile şi faţă de cele ale concurenţei.

    Dar să revin la Gaudeamusul de hīrtie, după această digresiune pe tărīmul electronicii. Aşa cum am zis, reacţiile la el au fost puţine, dar unele merită menţionate.

    --- Pe situl DailyBusiness.ro a apărut un articol care analizează tīrgul din punct de vedere economic şi o face extrem de realist, sprijinindu-se pe cifre seci īn euro. Vīnzarea de carte e o afacere ca oricare alta, dacă se īnlătură aura de prestigiu conferită de faptul că se vīnd produse destinate "spiritului", nu "materiei". Aşa că ea trebuie privită din punctul de vedere al profitului şi al evoluţiei pieţei de la an la an. Din analiza celor de la DailyBusiness.ro lucrurile nu stau prea bine pentru piaţa autohtonă de carte, care e īn scădere, lucru care după autorul articloului s-a văzut şi la Tīrgul Gaudeamus 2011, mai puţin fastuos ca īn anii trecuţi. E cumva normal să se bage mai puţini bani īn standurile de la tīrg ale editurilor, din moment ce şi veniturile lor s-au diminuat faţă de anii trecuţi. Oricum, īn articolul pe care-l recomand se vorbeşte şi despre situaţia generală pe piaţa rumīnească a cărţii, care aparent este īn scădere cu 40% faţă de maximul din anul 2008.

    --- Un alt articol mai mult decīt critic la adresa tīrgului (Tīrgul Gaudeamus 2011, o nouă dezamăgire) a fost scris de Cristian Ducu pe blogul său. El s-a arătat neplăcut impresionat de organizarea tīrgului, pe care l-a asemuit mai mult cu un talcioc. Īn plus de asta Cristian Ducu s-a arătat nemulţumit de mirosul de transpiraţie, care de fapt nu e din vina vizitatorilor (cei vinovaţi de a fi asudat), ci din vina organizatorilor (cei care au dat căldura atīt de tare, că ar fi transpirat şi un cactus). Şi el a remarcat, ca şi mine, penibilul situaţiei īn care s-au pus italienii, invitaţii de onoare ai festivalului, care īnsă s-au dezonorat venind cu o ofertă ridicolă, şi scumpă pe deasupra.

    --- Agenţia de presă Mediafax a publicat un articol despre cele mai vīndute cărţi la Gaudeamus, grupate pe edituri (pentru Polirom şi Humanitas sīnt date şi sumele aproximative obţinute la tīrg). Ziarul Adevărul publică un articol asemănător, dar dă şi cifrele de vīnzare pentru unele din cărţile cele mai bine vīndute.

    Pe situl oficial a fost publicat bilanţul tīrgului (filă PDF), unde se comunică şi premiile oferite de organizatori pe baza votului publicului (habar n-am cum se vota, pe mine oricum nu m-a interesat nimic de la tīrg īn afara cărţilor propriu-zise).

    --- Am să discut unele din aceste premii. Premiul pentru cea mai bună editură a fost acordat editurii Humanitas, urmată pe locurile II şi III de editurile Rao şi Nemira. Nu ştiu pe ce bază a primit Humanitas premiul I, din partea mea nici măcar nu merita să fie pe podium. Standul Humanitas n-a avut nimic special, īn afara lansărilor (prezentărilor) de carte, care probabil că au adus ca vorbitori cele mai multe din personalităţile culturale rumīneşti prezente la tīrg. Dar cărţile de la stand aveau reduceri de preţ absolut ridicole, de maximum 10%, deci din punctul de vedere al cumpărătorilor era unul din standurile cele mai puţin atrăgătoare. Poate că explicaţia premiului I luat de Humanitas constă īn faptul că a primit voturile vizitatorilor, adică al celor care au venit să caşte gura la personalităţile cunoscute de la TV şi care au fost mulţumiţi că au avut ce vedea.

    --- Editura Rao a avut singurul stand īnchis din tīrg, dotat cu detectoare magnetice pentru cei care ar fi vrut să plece de la stand fără să plătească. Sigur că nu pot fi blamaţi pentru asta, pentru că aveau şi cărţi (atlase) scumpe şi probabil că pentru furtul acestora s-au temut. Īnsă nici standul Rao n-a avut reduceri extraordinare, deşi -20% din preţul oricărei cărţi expuse era oricum o reducere de două ori mai mare decīt cea de la Humanitas.

    --- Editura Nemira a avut un stand foarte frumos, aerisit, eu personal aş fi dat acestei edituri premiul I, deşi n-am luat nici o carte de acolo. De fapt cred că la ora actuală Nemira are cărţile cele mai frumoase, dacă este să vorbim de produsul material ca atare. Versiunile cu copertă tare de la romanele SF sīnt foarte plăcute privirii, iar cei de la Nemira merită felicitări pentru asta. Sigur că eu nu mă ghidez după copertă atunci cīnd cumpăr o carte, dar trebuie să recunosc că coperţile au importanţa lor pentru publicul-ţintă al editurii Nemira (printre care eu nu mă regăsesc īnsă).

    --- Īn ce priveşte reducerile, premiul I ar fi fost meritat de editura Paralela 45, de la care eu aş fi luat cărţile fraţilor Strugaţki dacă erau tipărite cu grafia clasic-realistă (Ī/sīnt). Nu pot suporta absolut deloc cărţile traduse din rusă care sīnt tipărite cu grafia academic-propagandistă (Ā/sunt). Numele sau cuvintele ruseşti scrise cu Ā central sīnt absolut penibile. Īn nici o altă limbă Ī-ul rusesc (identic la pronunţie cu cel rumīnesc) nu este echivalat īn scris cu A, deci īn traducerile din alte limbi el e totdeauna echivalat cu I sau Y, ceea ce este absolut normal. Cazul de la Paralela 45 nu era singurul la tīrg, şi alte edituri aveau aceeaşi greşeală impardonabilă de tipărire a romanelor traduse din rusă, ceea ce m-a īmpiedicat să le cumpăr.

    --- Şi dacă tot vorbeam de premiile oferite la Gaudeamus, trebuie să spun că nu m-a uimit deloc premiul de "cea mai rīvnită carte a tīrgului" obţinut de cartea lui Neagu Djuvara numită "Răspuns criticilor mei şi neprietenilor lui Negru Vodă". Atenţie, e vorba de cea mai rīvnită carte, nu de cea mai vīndută. Şi asta e tipic pentru editura Humanitas, care alături de Polirom a avut reduceri mici la tīrg, ceea ce a făcut ca multe din cărţile expuse să fie rīvnite şi nu cumpărate. Cartea este interesantă pentru că conţine răspunsurile lui Djuvara la unele din părerile critice emise după publicarea cărţii anterioare "Thocomerius-Negru Vodă; Un voivod de origine cumană la īnceputurile Ţării Romāneşti". Pe aceasta din urmă am citit-o şi eu, dar luată din anticariat cu preţul la jumătate, pentru că n-aş fi dat niciodată cei 30 de lei ceruţi de Humanitas pe ea nouă. Aşa cum n-aş da acum cei 21 de lei ceruţi de Humanitas pe cartea cu răspunsuri. La tīrg aş fi putut s-o iau cu 18 lei, dar chiar şi acest preţ un pic redus este exagerat pentru o carte de doar 120 de pagini. Dacă o s-o găsesc la maximum 10 lei la un anticariat am s-o iau, dacă nu, nu.

    Pentru cei care vor să rīdă un pic, recomand articolul Tīrgul de carte Gaudeamus m-a rupt la buzunare din revista Kamikaze, care prezintă dilema unui vizitator al tīrgului legată de cheltuirea banilor la tīrgul de carte sau la standurile cu mīncare aflate pe drumul spre pavilionul unde se ţinea tīrgul. Am uitat să spun că de la stradă pīnă la pavilionul central de la Romexpo este un spaţiu gol mare de tot, unde se ţin tīrguri īn aer liber. Pe partea stīngă a acestui spaţiu cum se merge spre pavilionul rotund sīnt prezente mici gherete cu tarabe īn aer liber unde se vīnd produse preparate tradiţional (cīrnaţi, salam, brīnză, plăcinte, etc.). Este de fapt un mic tīrg permanent, de unde se pot lua tot felul de bucate gustoase, chiar şi sarmale care să fie mīncate pe loc. Preţurile nu sīnt mici, dar cei care vīnd se laudă că preparatele sīnt naturale, fără adaosurile īntīlnite la preparatele similare din comerţul obişnuit. Eu mă gīndeam să-mi iau ceva de acolo la ieşirea de la tīrgul Gaudeamus, dar deja dădusem banii pe cărţi.

    Īn sfīrşit, pentru cei care vor să vadă mai multe fotografii de la tīrg, am descoperit un articol cu o sută de imagini (nouă pagini cu tot felul de poze de pe la standuri sau vederi generale).

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

    Unii se vor mira de faptul că mai sus am folosit "ebook" īn loc de "ecarte" sau "ereader" īn loc de "ecititor". A fost ceva intenţionat, pentru a scoate īn evidenţă termenii care sīnt folosiţi de către comercianţii rumīni ai acestor produse. Mă īntrebam īn prima parte a relatării mele despre Gaudeamus 2011 care este cauza preferinţei pentru termenii englezeşti ("ebook/ereader") īn locul celor rumīneşti adaptaţi ("ecarte/ecititor"), şi pentru ce se doreşte sciziunea īntre denumirea cărţii pe hīrtie (īn rumīnă) şi cea a cărţii pe suport digital (īn engleză). Cred că am găsit răspunsul, care este cīt se poate de banal şi are legătură cu calculatoarele. Din cauza faptului că folosirea softurilor traduse īn rumīnă nu a fost īn nici un fel īncurajată, populaţia a ajuns să asocieze folosirea tuturor produselor tehnologiei digitale cu limba engleză. Deci apare logic faptul că aşa cum majoritatea rumīnilor folosesc terminologia īn engleză cīnd vorbesc de softuri, tot aşa vor dori să folosească terminologia engleză atunci cīnd vine vorba de cărţi electronice. Cu alte cuvinte, tot ce are legătură cu un ecran trebuie să fie denumit īn engleză. De unde "ebook" şi nu "ecarte". Cei implicaţi īn comerţul cu carte (producători şi vīnzători) au decis cu de la sine putere că "ecarte" nu e pe gustul populaţiei rumīne şi ca urmare trebuie impus termenul englezesc "ebook". Se repetă deci chestia cu limba calculatoarelor, unde de vină au fost īn principal cei din domeniul informatic (programatorii şi comercianţii de aparatură şi softuri), care nu au vrut să traducă numele englezeşti ale produselor aflate īn vīnzare (celebrul "mouse" e binecunoscut) şi s-au opus cu īndīrjire traducerii programelor de calculator. Sigur că stimularea din nou a preferinţei pentru denumirile englezeşti, de astă dată legată de cărţile electronice, va duce la o scădere şi mai mare a prestigiului limbii rumīne īn propria ei ţară. Dar aparent producătorilor şi comercianţilor de cărţi (viitoare "ebook-uri") din Rumīnia nu le pasă de asta, deşi ar trebui să-i īngrijoreze spectrul limbii engleze, care seamănă cu un fluviu lingvistic de talia Amazonului ce stă să se reverse peste ei şi să-i īnece.

Recenzii [#04] - Tīrgul de carte Gaudeamus (partea 2) : 26 noiembrie 2011

    Am mai făcut o vizită la tīrgul Gaudeamus, azi, pe la 4 după-amiaza, ţinīnd cont că mīine se īnchide. Este clar că tīrgul nu poate fi parcurs īn īntregime īntr-o singură zi, dacă vrei să treci pe la toate standurile şi să răsfoieşti cīte ceva acolo unde ţi se pare interesant. Cred că am reuşit să mă īnvīrt cam peste tot şi pot spune că oferta de carte a fost bună, adică editurile au adus cam tot ce este disponibil īn librării, plus cīteva noutăţi de ultimă oră. Spun asta pentru că nu la toate tīrgurile de carte se īntīmplă aşa. Acum o lună (19-23 octombrie) a avut loc"Tīrgul Kilipirim" la sala Dalles din Bucureşti, despre care n-am scris nimic la vremea respectivă pentru că nu era mai nimic de zis. Oferta cu care au venit editurile la acel tīrg era infimă şi īn unele cazuri de calitate slabă, adică titluri de prin fundul depozitelor, care nu s-au vīndut la vremea cīnd au fost publicate. Nu-i vorbă că uneori poţi găsi ieftin īn asemenea situaţii cărţi epuizate demult, pe care n-ai vrut să dai o căruţă de bani cīnd se aflau expuse īn librării. Dar astea sīnt excepţii, chestii foarte rare, iar Kilipirim a fost un eşec din punctul meu de vedere, tocmai pentru că n-aveai pe ce da banii, īntr-atīt de mică era oferta. Sigur că nu se poate compara Sala Dalles (aflată īn centru, la parterul unei clădiri de līngă Intercontinental) cu complexul expoziţional Romexpo (aflat la periferia Bucureştiului, unde se lăfăie pe un spaţiu enorm). Dar pīnă la urmă şi Kilipirimul mai oferă o gură de oxigen īn atmofera intelectuală īmbīcsită produsă de preţurile mari ale cărţilor, plus că e şi mai uşor de ajuns īn centru (dar nu şi de parcat) decīt la Romexpo.

    La tīrgul Gaudeamus au avut loc īn fiecare zi mai multe lansări de carte, desfăşurate simultan īn diverse părţi ale pavilionului expoziţional, orarul lor fiind prezentat pe situl oficial. Eu am trecut repede pe līngă astfel de lansări, fără să stau să ascult ce se zicea acolo. Īnsă pentru cine ar fi vrut să vadă īn carne şi oase unele din personalităţile culturale rumīneşti ce se mai arată din cīnd īn cīnd şi pe la TV, tīrgul ar fi oferit o ocazie bună. Dacă ai fi stat să te uiţi la lumea din jurul tău mai mult decīt la cărţile din standuri, īn mod sigur ai fi recunoscut tot felul de persoane mai mult sau mai puţin televizate, care se īnvīrteau pe la standuri sau stăteau la taclale pe coridoarele dintre ele. Uneori puteai recunoaşte după voce diferiţi vorbitori la microfon care participau la lansări de carte, de exemplu cīt am stat eu i-am auzit pe Gabriel Liiceanu, Vartan Archelian şi Emil Hurezeanu. Dar deşi se vorbeşte de "lansare de carte", īn fapt nu e vorba de o lansare propriu-zisă (ca la softuri sau jocuri de calculator), adică nu se dă drumul īn acel moment la un produs care nu exista pe piaţă. Cărţile se găsesc īn librării de luni bune pīnă li se face lansarea cu ocazia vreunui eveniment cultural. Deci atunci cīnd se spune de "lansarea unei cărţi", e mai degrabă vorba de promovarea ei īntr-un cadru public, cu participarea unor personalităţi şi eventual a autorului, care uneori acordă autografe celor care o cumpără pe loc. Publicitatea făcută unor produse aflate īn vīnzare e ceva ce ţine de spectacolul unui tīrg, fie el şi cultural.

    Tot aşa īn trecere am mai auzit pe cineva care vorbea la microfon despre prietenia culturală rumīno-franceză, folosind nişte clişee propagandistice răsuflate şi mincinoase, lucru care m-a făcut să mă īndepărtez rapid de zona respectivă. Francezii nu-s deloc interesaţi de rumīni şi asta s-a văzut cel mai bine la standul lor. Cred că cărţile franţuzeşti erau cele mai scumpe din tot tīrgul. Cum naiba să vrei să vinzi īn Bucureşti nişte pīrlite de romane contemporane (chiar şi premiate īn Franţa) cu preţuri ce se īnvīrteau īn jurul a 100 de lei? Este clar că francezii n-au venit să-şi promoveze literatura şi limba, pentru că īn cazul ăsta ar fi pus nişte preţuri mai pe măsura portofelului cititorilor rumīni. Păi cu banii daţi pe două romane franţuzeşti te puteai duce să-ţi iei un tratat ştiinţific īn limba engleză de la unul din cele trei standuri (Okian, Prior, Callisto) care aveau astfel de cărţi la vīnzare. La fel de īnţelegători cu punga cumpărătorului rumīn erau ceilalţi "fraţi latini", italienii, şi ei invitaţi speciali la tīrg, la fel ca franţuzii. Prin standul italian (cu nişte panouri de sticlă mari, pe care scria Italia cu majuscule) bătea vīntul, şi asta tot din cauza preţurilor mari cerute pe nişte cărţi subţiri de literatură. Iar īn timp ce francezii şi italienii stăteau şi se uitau cum cărţile lor nu stīrnesc nici un interes, rumīnii se buluceau la standurile cu cărţi īn engleză, e adevărat şi ele scumpe, dar măcar oferta era mai mare şi aveai de unde alege ce te interesa, de la ştiinţă la literatură contemporană. Francezii şi italienii merg pe principiul "frate, frate, dar brīnza-i pe bani" sau nici măcar asta, pentru că ei nu se socotesc fraţi cu rumīnii şi de aceea nu văd de ce ar acorda reduceri faţă de preţul de vīnzare din Franţa sau Italia. Faptul că statul rumīn continuă să-i invite īn calitate de invitaţi speciali este o prostie, pentru că rumīnii nu sīnt deloc interesaţi de aceste două culturi, lucru pe care oricine putea să-l vadă cu ochiul liber la tīrg. Francezii şi italienii au venit cu cīte maximum 100 de cărţi pe care le-au etichetat cu preţuri enorme şi le-au pus pe rafturi ca să se umple de praf pe timpul tīrgului, pentru ca după aceea să fie date propriilor lor institute culturale din Bucureşti, că nu-mi īnchipui că o să le ia īnapoi la ei īn ţară. Asta e politica lor culturală faţă de Rumīnia, distantă, cu alte cuvinte nu-i interesează să se apropie de populaţia rumīnă, şi trebuie s-o recunoaştem, nici populaţia din Rumīnia nu e interesată de francezi sau italieni.

    Revenind la tīrgul propriu-zis, trebuie spus că atmosfera de azi era complet schimbată faţă de ce văzusem mai īnainte, din cauza unei aglomeraţii incredibile, care făcea să te poţi mişca cu greu īn special īn zona centrală, unde se află standurile editurilor mari. Īn plus de asta, sau poate tocmai din cauza aglomeraţiei, īnăuntru era o căldură īnăbuşitoare şi nimănui din echipa de organizare nu īi venea īn minte să dea mai īncet caloriferele, că doar toată lumea era īmbrăcată cu haine pentru cele 5 grade cīte erau afară, nu venise nimeni īn costum de baie. Dar asta cu căldura insuportabilă este o meteahnă mai veche a spaţiilor comerciale bucureştene, neexistīnd nici cea mai mică umbră de economie, că doar clientul plăteşte energia, care e inclusă īn preţul cumpărăturilor. Īnsă la tīrgul ăsta nu clientul a plătit căldura, pentru că preţul cărţilor era mai mic decīt īn librărie, ci plătitorii de impozite din toată ţara, deoarece tīrgul a fost organizat de instituţia bugetară numită Radio Romānia (radioul de stat). Trebuie ca băieţii şmecheri din afacerile cu energie să o vīndă cuiva, nu-i aşa? Cumpără energie ieftin de la stat şi o vīnd scump tot la stat, īnchizīnd astfel cercul profitabil al īmbogăţirii lor pe seama contribuabililor la buget. O asemenea risipă de energie termică nu era absolut deloc necesară la un tīrg de carte.

    Īncă o chestie negativă de care am uitat să zic a fost iniţiativa de-a dreptul idioată de a avea pe cineva care sufla din corn odată la 15 minute, scoţīnd un sunet extrem de enervant, ca o trompetă răguşită foarte de stridentă. Cred că īn acelaşi timp se şi anunţa ceva prin voce, dar asta nu se auzea decīt īn apropiere, īn schimb sunetul de corn īţi sfredelea urechile oriunde te-ai fi aflat īn incinta tīrgului, īntr-atīt de puternic era. S-o fi vrut ceva mai retro, īn genul anunţătorilor din vechime, dar rezultatul a fost penibil. Nu m-ar mira ca din cauza plīngerii vizitatorilor să se fi renunţat la tortura auditivă cu cornul, pentru că azi nu l-am mai auzit cīt am stat acolo. A mai fost la un moment dat şi un violoncelist care īşi scīrţīia din cīnd īn cīnd instrumentul, avīnd la fel un efect deranjant. Organizatorii chiar nu şi-au dat seama că acustica sălii (de fapt halei) nu este potrivită pentru violoncel, oricīt de bun ar fi violoncelistul? Au vrut cu tot dinadinsul să aibă şi un acompaniament sonor pe viu, dar nu le-a reuşit deloc. Nimeni n-are chef să audă un scīrţīit de violoncel sau un zgomot de corn atunci cīnd răsfoieşte cărţi şi īncearcă să se concentreze pentru a se hotărī dacă o carte merită sau nu banii.

    Hai să īnchei totuşi pe o notă pozitivă. Cīnd am vorbit de editurile care fac reduceri mari, am uitat să zic de Dacia XXI, care oferă 40% reducere la orice titlu. Aşa că cine vrea să-şi cumpere cele două volume ale romanului "Barbarii" de Laurenţiu Liviu Faighel, carte puternic recomandată de mine, o poate face mīine, ultima zi a tīrgului, la un preţ mai mult decīt rezonabil. Standul Dacia XXI este pe cercul cel mai de sus al pavilionului, iar cartea este prezentă la stand. Mai e şi un alt avantaj pentru cine o cumpără de la tīrg. Īn zona centrală a pavilionului (deci īn partea cea mai de jos) se găseşte editura Saeculum I.O. de unde se poate lua "Dicţionarul de Arhaisme şi Regionalisme" īn două volume scris de Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor. E cel mai bun de pe piaţă şi are 99% din cuvintele arhaice care se īntīlnesc īn romanul "Barbarii", eu īnsumi folosindu-l ca să aflu ce īnseamnă o groază de cuvinte vechi care-mi erau necunoscute. Nu am luat nimic de la Saeculum I.O. de data asta, dar am luat la alte tīrguri şi au totdeauna reduceri foarte importante, deci dicţionarul (ambele volume) nu va costa mai mult de 20 de lei.   

    P.S. Ataşez şi o poză făcută de mine, care īnsă nu redă nici pe departe imensitatea tīrgului, pentru care ar fi trebuit o fotografie panoramică. Se poate vedea totuşi īnghesuiala standurilor şi aglomeraţia persoanelor, deşi partea centrală a pavilionului nu se vede decīt foarte puţin. Īn partea stīngă-spate se văd mulţi oameni (aşezaţi pe scări) care asistă la o prezentare.

   

Recenzii [#03] - Tīrgul de carte Gaudeamus : 23 noiembrie 2011

    Zilele trecute m-am apucat să modific paginile cu ştiri despre sit, īn sensul de a le permite vizitatorilor ocazionali să găsească mai uşor ceea ce caută. Aşa că am adăugat la īnceputul paginilor (pe moment doar pentru anii 2008-2011) un fel de cuprins, īn aşa fel īncīt să se poată ajunge rapid la ştirea dorită. Ideea era mai veche, dar cum punerea ei īn practică presupunea destul de mult timp dedicat fiecărei pagini, am tot amīnat-o. Īnsă uitīndu-mă peste statisticile de accesare a paginilor (folosesc contorul furnizat gratuit de StatCounter) am observat că există persoane care ajung īn paginile cu ştiri aduse de Google. De exemplu cei care caută informaţii despre romanul "Barbarii" de Laurenţiu Liviu Faighel ajung īn pagina de ştiri a anului 2011. Am fost foarte surprins de acest lucru, dar căutīnd şi eu cu Google am observat că recenzia făcută de mine este singura existentă pe tot internetul la această carte, ceea ce spune mult despre revistele literare sau chiar istorice rumīneşti, care nu au socotit necesar să-şi informeze cititorii despre un roman istoric bun, apărut deja de un an de zile.

    Tot lucrīnd la paginile cu ştiri am remarcat şi faptul că anul ăsta are de departe cele mai puţine ştiri, adică cele mai puţine actualizări ale sitului. Motivul principal este participarea mea la discuţii pe forumuri (la fel ca īn anul 2010). Este foarte posibil ca eu să fi scris la fel de mult īn 2011 ca şi īn anii īn care scriam materiale pentru sit, īnsă ce am scris nu e prezent pe situl meu, ci īn alte părţi. Un alt motiv pentru care ştirile de anul acesta sīnt atīt de puţine este faptul că am revenit la o mai veche "īndeletnicire", aceea de a citi cărţi tipărite pe hīrtie. Sigur că nu am īntrerupt niciodată total cititul de cărţi, īnsă preocuparea cu calculatorul şi internetul (şi cu scrierea de manuale despre ele) m-a făcut ca pentru o bună perioadă de vreme să citesc mai puţin pe hīrtie şi (mult) mai mult pe ecran. Acum am echilibrat situaţia, īnsă o urmare logică este faptul că mă preocup mai puţin de actualizarea sitului. Oricum pīnă la sfīrşitul anului nu voi putea să adaug nimic pe sit, pentru că aşa cum am mai spus-o, am de actualizat nişte traduceri de softuri şi ele īmi ocupă o bună parte din timpul pe care l-aş fi folosit pentru aducerea la zi a unor materiale de pe sit sau eventual scrierea unora noi.

    Fiindcă tot am vorbit de cărţi, să spun şi de "Tīrgul Gaudeamus" din Bucureşti, la care am fost azi. E cel mai mare tīrg rumīnesc de carte şi merită o vizită, fie şi numai pentru experienţa de a te vedea īnconjurat de standuri de cărţi pe orizontală şi pe verticală. Se desfăşoară īntre 23-27 noiembrie la Centrul Expoziţional Romexpo, de līngă Casa Presei Libere (fosta Casa Scīnteii). Tīrgul este deschis īn pavilionul central (cel rotund) şi este impresionant de văzut cīt de multe edituri au venit. Bineīnţeles că editurile mari (Polirom, Humanitas, ALL, Rao, Nemira, etc.) sīnt instalate la parter īn zona centrală, unde probabil că şi chiria spaţiului e cea mai scumpă. Restul de edituri se īnşiră pe trei cercuri concentrice īn jurul acestei zone centrale, din care două cercuri se află la nivele superioare, deci cum ar veni la alte etaje. Ultimul cerc, situat cel mai sus, este cel al editurilor universităţilor de stat şi particulare, la care se găsesc cărţi din diverse domenii ştiinţifice predate la universităţile respective. Acest aranjament circular din pavilionul central are un mare avantaj, īn sensul că dacă parcurgi īntr-un anumit sens cercul, ştii sigur că treci pe la toate editurile găzduite acolo. Schema de aranjare a editurilor este publicată pe situl tīrgului īn format PDF ("Catalogul Participanţilor"), deci este uşor de găsit orice editură participantă.

    Īn ce priveşte preţurile, există ca de obicei veşti bune şi veşti mai puţin bune. Veştile bune sīnt că majoritatea editurilor oferă reduceri de 20-30% faţă de preţul din librărie pentru toate cărţile cu care au venit la tīrg, ceea ce nu e de ici de colo, īn special pentru cărţile cu preţuri mai mari de 50 de lei. Veştile mai puţin bune sīnt că edituri mari ca Polirom şi Humanitas nu oferă decīt reduceri de 5-10% la majoritatea cărţilor lor, deci īn aceste cazuri nu se vor face mari economii. Din ce am observat eu, campioane la reduceri sīnt editurile Nemira (-25%) şi Paralela 45 (-40%) din preţul de librărie pentru destule cărţi. Editura RAO are o reducere de doar 15%. La unele edituri există şi rafturi (sau coşuri) cu cărţi la preţ foarte redus, īntre 3 şi 10 lei, practic preţuri de anticariat. Şi acestea merită o privire, pentru că nu se ştie niciodată dacă nu vei da peste o carte bună apărută cīndva prin anii '90 şi pe care o poţi lua la un preţ de nimic. La tīrg există şi cărţi īn limbi străine (īn special engleză) la standurile unor edituri specializate īn importarea lor, īnsă preţurile sīnt de obicei foarte mari. Se găsesc totuşi şi cărţi străine mai ieftine, de exemplu autori englezi clasici. La polul opus ar fi nişte romane franţuzeşti contemporane, aparent aduse cu contribuţia statului francez. Am īntors pe spate unul din ele şi cīnd am văzut eticheta cu preţul de peste 100 de lei, am renunţat şi să mă mai uit pe coperţile celorlalte.

    Ca o impresie generală tīrgul este bine organizat, singurul aspect negativ fiind căldura destul de mare dinăuntru, dar care nu este insuportabilă. Alt aspect negativ, dar care nu ţine de organizator, este folosirea cuvīntului "ebook" de către editurile -- din ce īn ce mai multe -- care vīnd şi aşa ceva. Sincer, acest lucru mi se pare de un prost gust desăvīrşit, dar nu mă mai miră deloc īn contextul actual. Practic se doreşte la modul inconştient o diferenţiere exagerată la nivel lexical īntre cărţile pe suport de hīrtie ("cărţi) şi cele pe suport digital ("ebook-uri"), diferenţiere care nu există īn engleză, unde ea se limitează doar la un "e" pus īn faţa cuvīntului englezesc pentru carte. Aş putea īnţelege că la nivelul omului din popor, anglicizat de filme, muzică, jocuri şi internet, există o atracţie faţă de cuvīntul "(e)book" şi o respingere a cuvīntului "(e)carte". Dar să vezi aşa ceva şi la oameni care īşi cīştigă existenţa vīnzīnd cărţi (nu "book-uri") tipărite pe hīrtie este cel puţin straniu, mai ales că editorii rumīni de carte ar trebui să fie cei mai īnverşunaţi adversari ai anglicizării lingvistice a populaţiei. Aceasta duce la scăderea treptată a numărului cumpărătorilor de carte īn rumīnă şi īl face să crească pe al celor de carte īn engleză, publicată la edituri străine. Breasla editorilor de carte rumīni īşi grăbeşte singură sfīrşitul, aparent cu o nedisimulată "book-urie".

Diverse [#30] - Abonamente pe Facebook : 1 noiembrie 2011

    Tocmai ce am scris ieri materialul īn care motivam decizia mea de a nu aproba cererile de prietenie, cīnd azi am aflat din īntīmplare că de vreo lună de zile Facebook a introdus funcţia de abonare la un cont FB. Aceasta permite urmărirea activităţii publice de pe contul respectiv fără a fi prieten cu posesorul lui. Cu alte cuvinte este ca un fel de flux RSS ce permite ţinerea la curent cu acele activităţi FB care sīnt destinate să fie văzute de toţi, nu numai de prieteni. Asta pică la ţanc pentru mine, pentru că nu va mai fi nevoie ca eu să aprob cereri de prietenie pentru cei care vor să fie la curent cu activitatea mea de pe FB. Aceasta este īn īntregime publică, deci va fi accesibilă oricui vizitează pagina contul meu FB sau se abonează la actualizările lui. Īn cel de-al doilea caz nu va mai fi nevoie de vizitarea paginii mele, pentru că actualizările vor fi afişate direct īn secţiunea "Noutăţi" a contului celui care se abonează.

Activarea funcţiei de abonare pentru contul meu FB a fost foarte simplu de făcut. Am clicat pe butonul "Abonări" şi apoi īn pagina care a apărut pe butonul "Allow subscribers" (ei da, e netradus īncă). Va apare un panou de unde se pot configura 3 opţiuni, de exemplu cea despre cine anume poate posta comentarii la actualizările tale. Īn cazul meu am decis că toată lumea poate posta comentarii. Apoi am apăsat pe butonul "Accept" şi gata, funcţia de abonare a fost activată.

Cine vrea să se aboneze la contul meu FB trebuie doar să apese pe butonul "Urmăreşte" ("Follow"). Butonul se va schimba īn "Urmăresc" ("Following"), iar la ducerea cursorului mausului peste el apare un meniu de unde se poate ajusta abonamentul, īn aşa fel īncīt să includă doar activităţile de care este interesat cel care se abonează. Aşa cum am zis deja, actualizările vor fi vizibile īn secţiunea "Noutăţi" a contului celui care se abonează. Pentru a o vedea, trebuie clicat pe legătura "Acasă" din partea dreaptă-sus a oricărei pagini FB, apoi pe legătura "Noutăţi" din partea stīngă a paginii nou apărute.

Diverse [#29] - Prietenii pe Facebook : 31 octombrie 2011

    De cīnd mi-am deschis contul la Facebook am primit cīteva cereri de prietenie, ceea ce m-a făcut să scriu chiar īn profilul meu că nu accept astfel de cereri. Cu toate astea cererile continuă să apară, inclusiv īn ultima vreme am primit vreo 4. Poate că de vină este faptul că pe Facebook apar totuşi ca avīnd un prieten, pe Mihai Croitoru. Lumea vede deci că am făcut o excepţie şi am acceptat totuşi o cerere. Ei bine, nu, Mihai Croitoru sīnt tot eu. Am deschis acest al doilea cont sub pseudonim pentru că īmi era necesar la verificarea traducerilor făcute pentru Facebook. Cu ceva timp īn urmă am tradus destul de mult din interfaţa Facebook, ca traducător voluntar desigur, lucru pentru care am primit şi cīteva ecusoane virtuale din partea Facebook. Sensul multor texte de tradus pot fi īnţeles uşor, īnsă există şi unele care sīnt specifice pentru Facebook şi pentru asta trebuie să faci operaţiile la care se referă ele, ca să-ţi dai seama despre ce e vorba. Īn plus de asta mai trebuia văzut, ca la orice traducere, dacă textele traduse se īncadrează bine īn interfaţă, adică sīnt afişate complet, nu amputate din lipsă de spaţiu. Ar fi fost neplăcut dacă ar fi trebuit să bat la cap pe cineva să-mi spună cum se īncadrează cine ştie ce text tradus din interfaţa Facebook. Deci alter-egoul meu Mihai Croitoru a devenit prietenul meu pe Facebook pentru că numai astfel reuşeam să verific traducerile, fără a apela la altcineva care poate nici nu era interesat de traducere.

De ce totuşi nu accept cererile de prietenie pe Facebook? Răspunsul e simplu, din cauză că eu nu prea folosesc Facebook. Nu că n-ar fi un sit util sau plăcut de utilizat (deşi are şi el cīteva chiciţe deranjante), īnsă chiar n-am avut timp de el şi nu īntrevăd cīnd voi avea īn viitorul apropiat. Chiar dacă nu am mai făcut nici o traducere nouă, am īn permanenţă de actualizat una sau alta din cele vechi, ceea ce pīnă la urmă e īmbucurător, pentru că asta īnseamnă că softurile respective sīnt dezvoltate īn continuare de autorii lor şi nu abandonate. Aşa că dacă programatorii actualizează softurile, trebuie şi eu să-mi dau silinţa să ţin pasul, actualizīnd traducerile, lucru oricum mai simplu decīt ce fac programatorii, care se luptă mereu cu bugurile şi īncearcă pe de altă parte să adauge funcţii noi. Īn momentul de faţă lucrez la aceste actualizări şi ar fi extraordinar dacă aş reuşi să am toate traducerile aduse la zi pīnă la sfīrşitul anului. N-ar fi īn nici un fel neplăcut să stau pe Facebook, ba chiar din contră, dar ar fi contraproductiv. Īn acelaşi timp īi īnţeleg perfect pe cei care folosesc Facebook la modul intensiv, ajungīnd practic să facă parte integrantă din viaţa lor virtuală şi poate şi din cea reală. Numai că repet, eu pe moment nu pot să-l folosesc pentru că am o groază de lucruri de făcut, iar Facebook mi-ar distrage atenţia şi mi-ar mīnca timpul necesar pentru actualizarea traducerilor. Nici nu mai vorbesc de sit, pe care l-am cam lăsat īn paragină de cīnd m-am apucat de făcut traduceri şi de trăncănit intens pe forumuri.

Īnsă chiar nu-i nevoie pentru cineva să fie prieten cu mine pe Facebook pentru a citi ce scrie pe zidul (peretele) meu. Aşa cum am mai zis, toate notele pe care le voi publica pe Facebook şi toate chestiile pe care le voi adăuga acolo vor putea fi văzute de toată lumea. Pe moment Facebook va reprezenta doar o nouă platformă (alături de RSS şi Twitter) unde voi spune ce am adăugat nou la situl meu, nimic mai mult. Cine nu vrea sau nu ştie să folosească un cititor de fluxuri RSS sau nu vrea să ştie de Twitter va putea să vadă pe contul meu Facebook noutăţile despre sit. Īn fapt pe Twitter nici nu este nevoie de acordul meu pentru a urmări ce scriu eu acolo. Sau mai degrabă ce nu scriu, pentru că şi cu Twitter am aceeaşi problemă, lipsa de timp pentru a ajunge să folosesc această platformă la eficienţă maximă. Oricum am să īncerc să pun notiţe despre actualizarea sitului şi pe Facebook şi pe Twitter, alături de bătrīnul RSS şi bineīnţeles de pagina cu ştiri de pe sit. Am patru locuri unde să anunţ noutăţile de pe sit şi prea puţine noutăţi. Dar asta e situaţia, munca la traduceri e cu adevărat o muncă īn subteran, nu e ca munca la un sit sau discuţiile pe forumuri, unde modificările se văd imediat. Īn măsura īn care voi reuşi să termin cu actualizarea traducerilor, am să mai scriu cīte ceva, sau am să aduc la zi vreun manual din cele mai frecvent vizitate.

Articole [#6] - Hoţii de Traduceri : 27 septembrie 2011

    Am scris articolul Hoţii de Traduceri despre nişte evenimente neplăcute petrecute īn ultimele luni. Cineva a īncercat să fure traducerile mele făcute pentru AIMP şi uTorrent. Articolul cuprinde un schimb de mesaje prin poşta electronică īntre mine şi hoţ, ca şi legături către două pagini de pe forumul AIMP unde dezvălui modul de acţiune al hoţului.
 

Recenzii [#2] - Barbarii (carte) : 10 august 2011

    Acum ceva vreme eram īntr-o librărie şi mă uitam peste rafturile cu romane scrise de autohtoni, īncercīnd să găsesc ceva pe gustul meu. Privirea mi-a fost atrasă de o carte care avea pe copertă o imagine ce aducea cu cea din pictura binecunoscută a lui Octav Băncilă despre 1907. Am luat-o īn mīnă şi am observat cu stupoare că sub imaginea care mi se părea mie a fi cea a unui ţăran disperat şi răsculat se afla reprodusă o frescă de pe Columna lui Traian, destul de difuză ca reproducere, īnsă totuşi relativ uşor de recunoscut. Titlul cărţii, "Barbarii", scris cu litere galbene pe fond roşu, trona deasupra acestei fresce. Iar numele autorului cărţii, Laurenţiu Liviu Faighel, īmi era complet necunoscut, īn sensul că nu-mi aminteam să-l mai fi văzut īnainte.

    Intrigat, am deschis cartea la prima pagină şi am dat peste o scenă de descriere a unui peisaj, compusă īntr-un limbaj plin de cuvinte arhaice. Există destui autori care folosesc cuvinte foarte vechi pentru a da o notă mai pronunţată de autohtonism discursului unor personaje, īnsă īn cazul de faţă proporţia cuvintelor arhaice faţă de cuvintele obişnuite ieşea clar īn evidenţă, fiind deci nu o pată de culoare lexicală presărată pe ici pe colo, ci o adevărată tentă lingvistică aplicată voit īntregului text. Limba īn care este scris romanul nu este īnsă o limbă arhaică din punct de vedere gramatical, ea este limba contemporană folosită īn toate scrierile literare, īnsă are particularitatea că conţine foarte multe cuvinte care azi sīnt considerate arhaisme. Īn fapt, romanul este bine să fie citit cu dicţionarul de arhaisme şi regionalisme la īndemīnă, pentru că sensul multor cuvinte ar rămīne altfel ascuns. Opţiunea autorului de a folosi multe cuvinte vechi este absolut binevenită, pentru că īn acest fel lumea descrisă - cea de acum două milenii - capătă un plus de autenticitate, fiindcă personajele nu apar ca folosind exact vocabularul modern de azi, iar desfăşurarea acţiunii apare ca fiind cumva scrisă de un cronicar din vechime. Dar repet, limba īn care e scris romanul nu este o limbă arhaică, ci este limba modernă de azi, īnsă īmbogăţită cu multe cuvinte vechi, al căror rol este acela de a da un parfum de epocă mai pregnant. Pentru mine personal limba romanului a fost motivul principal pentru care l-am cumpărat, tocmai pentru că această limbă cu vocabular masiv arhaic n-am mai īntīlnit-o īn nici o altă carte şi voiam să văd cīt este de viabilă īn literatura istorică īn comparaţie cu limba literară obişnuită, cea care foloseşte un vocabular aproape exclusiv modern. Ei bine, verdictul este īn favoarea lexicului arhaic, care īmbogăţeşte experienţa citirii unei cărţi cu subiect istoric.

    Subiectul cărţii este reprezentat de războaiele daco-romane din anii 101-102 şi 105-106 e.n, acestea constituind firul de acţiune principal īn jurul căruia se īmpletesc şi firele de acţiune secundare, ce ţin de viaţa societăţii dacice din acea vreme. Eroul cărţii este Heptaporus, un dac care a trăit multă vreme ca sclav la romani şi care revine īn Dacia, unde calităţile sale de luptător (fost gladiator), de cunoscător al rīnduielilor armatei romane dar şi de administrator local īi asigură respectul şi recunoaşterea conducătorilor statului dac. Īnsă există şi o sumedenie de alte personaje, atīt de la daci cīt şi de la romani, inclusiv regele Decebal şi īmpăratul Traian, personaje istorice binecunoscute, alături de care se află personaje inventate de autorul cărţii, cum este marele preot Mirgetaos, partenerul lui Decebal īn nişte dialoguri interesante. Acţiunea romanului evoluează īncetul cu īncetul de la descrierea vieţii de zi cu zi din cetăţile dace, trecīnd prin prezentarea stării de conflict mocnit existent la graniţa Daciei cu Imperiul Roman, care determină tensiuni politice īn interiorul societăţii dace, ajungīndu-se īn final la confruntarea armată daco-romană. Prezentarea acesteia reprezintă partea cea mai reuşită a romanului tocmai pentru grija cu care autorul īncearcă să respecte desfăşurarea celor două campanii militare aşa cum sīnt ele prezentate pe Columna lui Traian. Descrierea bătăliilor este făcută cu detalii strategice asupra aşezării armatelor şi a desfăşurării īnfruntărilor (atacuri, regrupări, retrageri, contraatacuri, etc.), ceea ce le face mai verosimile, deşi evident că astfel de detalii nu s-au păstrat īn scrierile istorice, deci ele sīnt īn īntregime contribuţia autorului romanului. La fel de remarcabilă este şi prezentarea grozăviilor războiului, scenele de măcel descrise īn detaliu adăugīnd şi ele un plus de veridicitate tabloului făcut de autorul cărţii confruntărilor armate din acea vreme, bazate īn bună măsură pe lupta corp la corp. Cartea se īncheie cu descrierea asediului Sarmizegetusei şi moartea lui Decebal. Contrar deznodămīntului dramatic al acţiunii, finalul cărţii este totuşi deschis, ceea ce sugerează poate o continuare. Trebuie spus şi că autorul cărţii menţine o atitudine obiectivă asupra părţilor aflate īn conflict, descriindu-i atīt pe daci cīt şi pe romani cu bunele, dar şi cu relele lor.

    Există īnsă şi cīteva aspecte negative ale cărţii. Cele mai importante nu ţin de autor, ci de editură. Preţul cărţii stabilit de editură este īn opinia mea foarte mare. Cartea are două volume, iar fiecare din ele costă 40 de lei, deci īn total este vorba de o sumă de 80 de lei. Volumele pot fi īnsă cumpărate separat, deci nu există obligativitatea plăţii ambelor volume odată. Sigur că acest preţ nu este ieşit din comun, īn fapt el este cel practicat de toate editurile pentru volume de această dimensiune, dar este mult prea mare pentru punga cititorului obişnuit. Atenţie, preţul editurii nu este mare raportat la calitatea cărţii, care merită cu prisosinţă banii pentru efortul autorului de a aduce la viaţă īn mod cīt mai realist o perioadă istorică despre care nu avem decīt foarte puţine date. Nu, preţul este mare raportat la veniturile populaţiei obişnuite. Iar asta nu e singura greşeală a editurii Dacia XXI, cea care a publicat romanul. Din păcate pentru efortul autorului romanului ca şi pentru cel al responsabililor cu tipărirea şi legarea īn condiţii bune a volumelor, cartea (īn special volumul al doilea) are un număr neobişnuit de mare de greşeli de tastare, dar şi de ortografie, care strică plăcerea lecturii. Este evident faptul că corectorul cărţii (īn cazul că a existat unul) nu şi-a făcut bine treaba. Nu mi-a venit să cred că o carte pentru care se cer atīţia bani poate conţine atītea greşeli cauzate de lipsa unei corecturi adecvate. E aproape ca şi cum nimeni n-ar fi citit romanul īnainte ca acesta să ajungă la tipografie. Reproşul meu la adresa autorului este legat doar de titlul cărţii, īn opinia mea cel ales fiind prea general şi complet neatrăgător. Practic eu dacă nu aş fi recunoscut imaginea frescei de pe copertă nici măcar n-aş fi deschis cartea, īntr-atīt de neatrăgător mi-a părut titlul. O recomandare de īmbunătăţire din partea mea ar fi folosirea grafiei cu Ī/sīnt, cea care pune īn valoare mult mai bine cuvintele neaoşe rumīneşti folosite extensiv īn carte.     

    Cartea se poate cumpăra din librăriile obişnuite sau de pe situl editurii Dacia XXI, īnsă cel mai bine este să fie cumpărată de la librăriile de pe internet, unde preţul este sensibil mai mic, ajungīnd chiar aproape la jumătate din preţul editurii. Există şi o versiune īn format PDF, care costă ceva mai puţin (īn plus se pot citi primele 4 pagini din fiecare volum īnainte de a-l cumpăra). O căutare cu Google a cuvintelor "faighel barbarii librărie" va afişa librăriile de pe internet de care am vorbit. Am pus pe situl Mediafire o arhivă ce conţine 4 pagini scanate de mine din cuprinsul volumelor, pentru că paginile de īnceput ale unei cărţi nu sīnt de obicei reprezentative pentru acţiunea ei. 

    http://www.mediafire.com/?o5i58o27ib3tckb

    Ca o concluzie, recomand cartea de mai jos oricui vrea să citească un roman istoric bun, şi īn special celor care sīnt pasionaţi de daci şi vor să aibă o imagine mai completă despre societatea acestora, ca şi despre războiul care a dus īn cele din urmă la dispariţia ei:

    Laurenţiu Liviu Faighel - Barbarii (2 volume, 402 + 369 pagini), Editura Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2010

 

Diverse [#28] - Discuţii + Actualizări : 3 iulie 2011

    Īn ultimele luni am postat mesaje pe forumuri şi bloguri īn cadrul mai multor discuţii, a căror adresă e menţionată mai jos. Īn paranteză este trecut pseudonimul sau pseudonimele sub care am participat la discuţiile respective. Există şi situaţii īn care pe aceeaşi pagină se află mai multe mesaje scrise de mine.

=============================

  Dacii, civilizaţie şi tradiţii (despre soarta limbii dace) (Crugasic)

  Mesajele mele sīnt īn paginile: 118, 135, 158 (2 mesaje), 162, 176

===========================

  Dacii şi Romanii vorbeau o limbă asemănătoare? (Crugasic)

  Mesajele sīnt īn paginile: 201, 320, 325, 326, 327 (2 mesaje)

=============================

  Traducerea Softurilor īn Limba Rumīnă (muntealb / crisdiac / ravinescu / Pifourbe / Crugasic)

  Mesajele mele sub pseudonimul Crugasic sīnt īn pagina: 17

==============================

  Cultura rumīnă - o cultură slavă ? (ravinescu, Crugasic)

  Mesajele mele sīnt īn paginile: 3 - 49, 88, 89, 90 (sub pseudonimul Crugasic īn paginile 88, 89, 90)

=============================

  Depozit de cuvinte şmechere  (Crugasic)

  (despre confuzia īntre Romāni şi Ţigani, cauzată de numele derivate din cuvīntul Romani)

  Mesajele mele sīnt īn paginile: 11 (2 mesaje), 12 (10 mesaje), 13

==============================

  Verbul "A Fi" (scrierea cu "Ī din I" şi cu "Sīnt") (mihaicro, ravinescu, Pifourbe, Crugasic)

  Mesajele mele sub pseudonimul Crugasic sīnt īn paginile: 10, 11, 12, 13

==============================

  Ī sau Ā  (ravinescu, Crugasic)

 Mesajul meu sub pseudonimul Crugasic este īn pagina: 4

==============================

  Diacritice (muntealb, mihaicro, ravinescu, Pifourbe, Crugasic)

  Mesajele mele sub pseudonimul Crugasic sīnt īn paginile: 38, 39, 40, 41

==============================

  A face "banking" (Crugasic)

==============================

  Logul sau Log-ul (despre articularea neologismelor - "centaurii lexicali") - 2 mesaje (Crugasic)

  Mesajele mele sub pseudonimul Crugasic sīnt īn pagina: 2

==============================

  De asemenea īn ultima lună am actualizat traducerile la cīteva softuri.

 

Recenzii [#1] - Bookfest 2011 (tīrg de carte) : 1 iunie 2011

    Tīrgurile de carte sīnt un prilej de a cumpăra cărţi la un preţ mai normal decīt acela cu care sīnt disponibile īn librării. Nu cred că mai e un secret pentru cineva faptul că editurile rumīneşti umflă īn mod exagerat preţul cărţilor, preferīnd să vīndă mai puţin şi mai scump decīt mai mult şi mai ieftin. Numai la tīrguri aceste edituri se īnduplecă să facă reduceri, ceea ce le permite cititorilor să facă o mică economie.

    Tīrgul Bookfest 2011 s-a desfăşurat īntre 25-29 mai la Complexul Expoziţional Romexpo, līngă Casa Presei Libere (fosta Casa Scīnteii). Au fost īnchiriate 4 īncăperi mari (pavilioane) īn care editurile şi-au aşezat standurile, care cuprindeau practic rafturi sau/şi mese cu cărţi pe līngă care stăteau angajaţii editurilor. Au existat standuri mari (Polirom, Nemira, Humanitas, Rao, Paralela 45, Curtea Veche), dar majoritatea standurilor erau mici (Saeculum-Vestala, Eikon, Paideia, Dacia XXI, Dacica, Edituri Universitare, etc.) sau mijlocii (Semne Artemis, Lider, Minerva, Tritonic, Art, Aquila, etc.). Unul din pavilioane a fost rezervat īn exclusivitate cărţilor de la edituri ungureşti (Ungaria fiind ţară invitată la tīrg) şi cărţilor de la editurile care vīnd cărţi īn limbi ale minorităţilor naţionale sau cărţi despre aceste minorităţi (rusă-lipoveană, germană, macedoneană-bulgară, evreiască, etc.). N-a fost mare aglomeraţie, s-a putut circula uşor printre standuri, iar mocheta sau parchetul de pe jos erau curate. Aerul condiţionat dinăuntru a fost şi el bun, lucru important pentru că unde sīnt cărţi (chiar şi noi) este şi praf sau miros de cerneală. Deci din punct de vedere organizatoric lucrurile au fost īn regulă.

    Īn ce priveşte cărţile trebuie spus de la īnceput că editurile mari nu şi-au adus stocul de cărţi īn īntregime, ci probabil ceea ce credeau că se vinde mai bine. Reducerile de preţuri nu au fost atīt de importante la editurile Humanitas sau Polirom, părerea mea fiind că au gravitat īn jurul cifrei de 10%. Nemira şi Paralela 45 au avut reduceri mai importante, probabil pe la 20-30% īn medie. Curtea Veche sau Rao a avut şi ele reduceri mari la unele titluri. Rao e oricum "campioana" cărţilor scumpe, deci tīrgul le-a prilejuit multora posibilitatea de a lua cărţi de la această editură la un preţ mai apropiat de realitatea veniturilor. Īn rest, "greul" reducerilor a venit de la editurile mici şi mijlocii, care au vīndut cărţi şi cu 40-50% reducere. De exemplu cele 3 volume ale "Istoriei Romīnilor" de C.C. Giurescu publicate la editura ALL se puteau cumpăra cu vreo 70 de lei, īn timp ce preţul de librărie este pe undeva pe la 120 de lei. Nu-i vorbă, că ele merită pe deplin cei 120 de lei, dar dacă le poţi lua cu 40% reducere de ce n-ai face-o? Eu le am īn ediţia cartonată scoasă tot de editura ALL acum cīţiva ani, īnsă astea de acum fără coperţi cartonate sīnt īn mod sigur mai puţin grele, deci mai uşor de ţinut īn mīnă. Şi editurile universitare au venit cu ceva cărţi, destul de puţine după opinia mea. O editură specializată īn cărţi despre religie şi ocultism a avut un stand interesant, īnsă preţurile erau cam mari, cu tot cu reducerea de vreo 20%, ţinīnd cont de faptul că pentru majoritatea cărţilor nu trebuiseră să plătească drepturi de autor, fiind vorba de texte religioase clasice din antichitate sau perioada medievală. Au avut loc şi nişte lansări de carte, dar sincer nu m-a interesat să stau să-i ascult pe vorbitori.

   Dintr-un articol de ziar apărut după īnchiderea Bookfest rezultă că la ediţia de anul ăsta au fost īncasări mai mici, deşi numărul de vizitatori a fost cam acelaşi (80.000, cifră estimată, pentru că intrarea era liberă, deci nu s-au cumpărat bilete). Oricum, evenimentului i s-a făcut destulă publicitate, īn toate zilele tīrgului existīnd cīte un reportaj de la faţa locului la buletinele principale de ştiri, cel puţin la TVR, al cărei car de reportaj se vedea afară. Nu-i de mirare că īncasările scad, īn definitiv editurile culeg ce au semănat după 1990, adică preţuri excesive la cărţi, care au dus la scăderea numărului de cititori, asociată bineīnţeles şi cu scăderea populaţiei prin emigrare. Răspīndirea citirii de cărţi electronice va scădea şi mai mult veniturile editurilor, pentru că acestea nu vor mai putea fi vīndute cu preţuri mari, aşa cum se īntīmplă cu cărţile tipărite. Prestigiul īn scădere al limbii rumīne este probabil şi el unul din factorii care au dus la scăderea numărul de cărţi vīndute, unii preferīnd să citească direct īn engleză. Aparent nu urmează deloc o perioadă uşoară pentru editurile rumīneşti.

 

Diverse [#27] - Discuţii + Traduceri + Actualizări : 25 mai 2011

    Īn ultimele luni am postat mesaje pe forumuri şi bloguri īn cadrul mai multor discuţii, a căror adresă e menţionată mai jos. Īn paranteză este trecut pseudonimul sau pseudonimele sub care am participat la discuţiile respective.

---------------------------------------------------------------------

------------------------------------------------------------------

=============================================

    Tot īn această perioadă am tradus softurile :

  • Iobit Security 360
  • Malwarebytes Anti-Malware
  • SUPERAntiSpyware
  • WinMend: Auto Shutdown, Data Recovery, Disk Cleaner, File Copy, File Splitter, Folder Hidden, Registry Cleaner, History Cleaner, registry Defrag, System Doctor.

    De asemenea am actualizat traducerile la multe softuri.

 

Noutăţi din anii : 2017 2016 2015 2014 2013 2012 2011 2010 2009 2008 2007 2006 2005 2004 

VATRĂ ] DISCUŢII ] LEGĂTURI ] MANUALE ] TRADUCERI ] DICŢIONAR ] ARTICOLE ] LIMBI ] RECENZII ] NOUTĂŢI ] CONTACT ]

Copyright © MUNTEALB. Toate drepturile rezervate. All rights reserved. Tous droits réservés.

Toate materialele de pe acest sit sīnt originale şi sīnt scrise de MunteAlb.

Reproducerea materialelor (integrală sau parţială) fără acordul autorului intră sub incidenţa Legii privind Dreptul de Autor.

Pe acest sit este folosit modul de scriere corect, logic, practic, naţional, nepropagandistic, anti-latinoman şi getodacofil, cel cu ī din i şi sīnt.

Alegerea terminologiei este explicată īn materialul Limba Rumīnă īn Epoca Informaticii.

Situl se găseşte la adresa :  http://muntealb.16mb.com/

Sit văzut optim cu opţiunea "Large Fonts" selectată īn Display Properties. Alternativ se poate face clic īn Internet Explorer pe meniul "View", se duce cursorul peste opţiunea "Text Size" şi apoi se face clic pe opţiunea "Larger" din meniul care apare. Culoarea textului şi a fundalului paginilor sitului poate fi modificată īn aşa fel īncīt să respecte aranjamentul coloristic din Windows Explorer, care este de obicei text negru pe fundal alb. Īn Internet Explorer se face clic pe meniul "Tools", apoi pe opţiunea "Internet Options". Īn fereastra care apare se face clic pe butonul "Accessibility" şi se bifează căsuţa "Ignore colors specified on Web pages", după care se apasă pe butonul "OK". Se procedează similar dacă este folosit un alt program de explorare a internetului. Pentru a se reveni ulterior la culorile originale se īnlătură bifarea.